Intalnirea cu Dan Puric

Vor fi peste o suta de persoane, dar sunt emotionata ca si cum m-as intalni doar eu cu el...pana si la cum o sa ma imbrac ma gandesc...imi imaginez chipul lui din timpul reprezentatiei, cautand sa surprind mai mult din ce vrea sa "spuna"...corpul ce se misca sub cuvintele din interior.
E unul din oamenii frumosi care ma emotioneaza si de la care sper sa capat un inteles, o alta perspectiva, o parte de adevar. Un om in care talentul nu se risipeste.

http://www.youtube.com/watch?v=zmdyz72sGjA&feature=related

Ziua din tine...

"Sunt un orb in fata ta, tu care vezi prin mine ce e rau si ce e bine"... Un gand de noapte catre un suflet plin de zori. Mihai, ii multumesc.

http://www.youtube.com/watch?v=FcHw4OTydcY&feature=related

Intoarcerea lui Sinatra

Somnoroasa toata ziua, cu dor de muzica veche...am luat 1001 de albume de ascultat intr-o viata si am calatorit pe ritmuri de muzica in "studioul" unor personalitati muzicale precum Johnny Cash, Aretha Franklin, Rod Steward, Stevie Wonder, Bob Marley and so on ...si am aflat ca in 1970 a fost trimis primul mail...still sleepy:)


http://www.youtube.com/watch?v=SmVAWKfJ4Go


"Muzica este uniunea dintre doi amanti: melodia si ritmul. Melodia este femeia, ritmul- barbatul." Santana

http://www.youtube.com/watch?v=6Ml3NUIDpFg

Treceti doar la semnalul verde!:)

Din arhiva lui Dale Carnagie am extras una dintre povestile lui motivante in care gasesti mereu un alt curent care sa te poarte spre o noua priveliste on the everday life:)

De cand ma stiu, in copilarie, in adolescenta, in tinerete si in viata adulta, mi-am facut mereu griji. Grijile mele au fost multe si variate. Unele au fost reale; majoritatea au fost imaginare. Rare au fost ocaziile cand nu am avut motive de ingrijorare - atunci mi-am facut griji ca mi-ar fi putut scapa ceva din vedere.:)
Mi s-a spus de nenumarate ori ca "astazi este ziua de maine pentru care mi-am facut griji ieri". Dar nu mi-a fost de nici un folos. Am fost sfatuit sa traiesc dupa un program de douazeci si patru de ore. Mi s-a spus ca ziua in curs este singura asupra careia am un control oarecare si ca ar trebui sa profit de ceea ce imi ofera fiecare zi in parte. Mi s-a spus ca, daca fac asta, am sa fac asta, am sa fiu atat de ocupat, incat nu-mi va ramane timp sa imi fac griji pentru alte zile - trecute sau viitoare.Sfatul era logic, dar nu stiu de ce nu puteam sa il transpun in practica.
Apoi, din senin, am gasit raspunsul - unde credeti? Pe un peron de tren, la ora sapte seara, pe 31 mai 1945. A fost o ora importanta pentru mine. De aceea mi-o amintesc atat de limpede.
Conduceam niste prieteni la tren. Plecau cu un tren rapid; se intorceau din vacanta. Era inca vreme de razboi - multa aglomeratie. In loc sa ma urc in tren impreuna cu sotia mea, m-am plimbat de-a lungul sinelor inspre partea din fata a trenului. M-am uitat vreun minut la locomotiva mare si lucitoare. Am privit inainte si am vazut un semafor urias. Lumina galbena era aprinsa. Imediat, lumina s-a transformat intr-un verde stralucitor. In acel moment, mecanicul a inceput sa bata un clopot; am auzit familiarul "Toata lumea in vagoane!" si, in cateva secunde, uriasul tren s-a pus in miscare, incepandu-si calatoria de 2300 mile.
Si mintea mea s-a pus in miscare. Mecanicul de locomotiva imi daduse raspunsul pe care il cautam. Pleca in acea calatorie lunga la semnalul unei singure lumini verzi. Daca as fi fost in locul lui, as fi vrut sa vad toate luminile verzi din intreaga calatorie. Imposibil, bineinteles, si totusi exact asta incercam sa fac cu viata mea - stand in gara, neducandu-ma nicaieri, din cauza ca ma straduiam prea tare sa vad ce mi se asternea inainte.
Gandurile continuau sa-mi alerge. Mecanicul nu-si facea griji pentru problemele pe care le putea intalni peste un numar de mile. Aveau sa apara probabil niste intarzieri, niste incetiniri, dar nu de aceea existau sisteme de semnalizare? Lumini galbene : redu viteza si ia-o ma usor. Lumini rosii: pericol real in fata - stop. Asta dadea siguranta calatoriei cu trenul. Un sistem bun de semnalizare.

Gandul de peste zi...

Daca nu poti fi un pin in varful dealului,
Fii un tufis in vale. Fii insa
Cel mai bun tufis de pe marginea paraului;
Fii o tufa, daca nu poti fi un copac.

Daca nu poti fi un tufis, fii un fir de iarba,
Si un drum va fi fericit;
Daca nu poti fi patrav, atunci fii doar un biban -
Dar cel mai vioi biban din tot lacul!

Nu putem fi toti capitani, trebuie sa fim echipaj,
E treaba pentru noi toti aici.
Sunt munci grele si munci usoare,
Iar sarcina pe care o avem e chiar langa noi.

Daca nu poti fi drum, fii atunci o poteca,
Daca nu poti fi soare, fii o steluta;
Nu prin marime o sa castigi sau o sa dai gres -
Fii cel mai bun in ceea ce esti!

Douglas Malloch


http://www.youtube.com/watch?v=Ab_IE_eXyTQ

Iubirea de la capatul lumii

Alina e modelul meu de prietena si de femeie care reuseste sa fie alaturi de persoana iubita chiar daca acest lucru presupune sa insoteasca acea persoana pana la capatul lumii..sau ca sa nu exagerez, pana la mijlocul acestei distante: Ecuador. O poveste frumoasa scrisa zi de zi in unul dintre cele mai exotice locuri.

Usile catre speranta

Am fost impresionata de fuziunea de culori in hostelul unde ne-am cazat in Barcelona. Decorul era al celui unui acvariu, cu scoici insirate pe sfoara, cu scafandrii pictati pe pereti...dar cele mai impresionante au fost usile vopsite in albastru pe care se odihnea cate un citat asemanator celor inainte de a intra in incaperea unei comori. Era emotia unei descoperiri si a unei sperante pe cale sa prinda viata. Ca intr-un labirint acvatic, aveam senzatia ca pescuiesc pestisorul de aur care ma trimitea mai departe si mai departe catre o noua usa. La fiecare intrare, o parte de intelepciune... seninatate si profunzime...chipul unei mari. Am ancorat doar doua zile, dar a fost indeajuns de a-mi regasi coordonatele potrivite:)