Cauta pietre

17.06.09
- Undeva amintirile ma tin la suprafata, desi apasarea prezentului ma ingroapa inainte de a mai zari in departare…nu stiu spre ce ma indrept, poate asa e firesc, niciodata nu se vede clar in departare, dar macar de as sti pentru ce lupt.inca sunt sub socul ca totul s-a schimbat. Ce se intamplaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa? Mi-e totul asa strain, desi e viata mea.scenarii pe care nu vreau sa le urmez dar care se proiecteaa pe firul fiecarei zile.cum sa fiu sincera cand nu am idée despre ce mi se intampla? O viata atat de anatomica, departe de viata spirituala. Unde s-au interrupt povestile si a inceput sa bata inima mea uscat. Viata mea e k o tastatura pe care am folosit-o pentru comenziile simple si acum cand e o situatie disperata, cand nu mai pot anula nimic, nu mai pot da inapoi si trebuie sa merg inainte chiar cu riscul de a pirde toate datele, observ semen pe care nu le cunosc sip e care trebuie sa le apas sis a le incerc.
Am ajuns la 22 ani. E o drum prea lung inainte de care ma tem. Imi ingheata sangele in vine, imi explodeaza capul doar gandindu-ma ca mai am atat de mult de trait, zbatandu-ma in incertutudinea asta legata de mine , de viata. Atatea vieti, fiecare cu adevarul lui. O credinta de care nu ma pot desprinde. E tot ce m-a tinut departe de ce mi se intampla acum. Plang. Nu mi se intampla des. Dar e singura reactie la ce am pierdut si simt ca nu mai pot recupera. Asculta-maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Chiar si atunci cand scriu nu ma pot desprinde de ceillati, nu imi pot recunoaste, dobori sub cuvinte slabiciunile. Nu pot fi sincera cu mine pt k mi e teama san u ma dispretuiesc. As putea-o lua la goanna prin viata fara a ma mai uita inapoi, doar sa ajung la capat !!!!! fara sa cad, fara sa impiedic pe altcineva. Iubirea..se poate trai fara iubire? Iubirea poate sa suture, e atunci cand stii cum a fost si asta e ca o rana.
- Ti-ai terminat mizeria de viata? Cine vrei sa adune dupa tine? Ceea ce iese din tine se lipeste de cei din preajma ta? Nu poti disparea ca si cum nu ai fi fost.Nu potiiiiiiiiii! Ridica te si mergi! Atat cat poti dar misca ceva, nu mai cerceta cu privirea. Nu mai privi pana la colt, e ceva dincolo.nu te mai ascunde sub umbra streasinei, iesi si arde-te sub soare, priveste cu curiozitate mai departe de ce atingi. Vomita si ia o gura rece de apa.
- Ti-e usor sa spui. E atat de usor sa rezumi la cuvinte cand nu poti face ceva. Eu rezum la cuvinte ceea ce doar in interior sa zvarcoleste, si ma lasa fara energia de a actiona.Tu vorbesti si mi spui sa fac ce nu stiu. Tu vorbesti desi suntem pe acelasi colt. Cine esti tu? Te-ai intrebat vreodata. Lasi zilele sa treaca…daca nu cautam aceleasi lucruri, nu crezi ca …
- Nu o sa rezisti. Nu vrei sa rezisti.Arunci tot ce te ar putea sustine. Si arunci in tine. Din ce in ce mai cu furie. Arunca in zid, sparge-l, nut e arunca pe tine. Toti vrem sa aflam ce e viata si cum se traieste.Toti ne temem, toti ne mintim la un moment dat. Nu poti accepta moliciunea finite umane, vrei san u mai ai indoieli, san u mai simti ca te striveste intensitatea unor momente, nu mai vrei sa simti disperarea si vrei ca in starea asta de impermeabilitate sa spui ca intelegi oamenii. VCrei sa negi sis a pui sub semnul intrebarii tot ce a facut omul pana acum si apoi vrei sa ai prieteni sis a apreciezi oamenii, dup ace le iei tot ce au dat, tot ce au creat, tot ce le-a starnit si sustinut iubirea. Vrei sa fi generos doar dup ace te intaresti pe toate partile sis a privesti dupa spatial tau incercuit.
- Vreau sa fiu din nou pe picioarele mele. Sa am grija de vviata mea.
- Viata ta e inca in tine.Nimeni nu poate trece dincolo de barierele pe care le pui.Nimeni nu ti poate fi aproape cand tu nu privesti persoana respective, nu asculti , nu atingi. Va fi mereu departe chiar daca ii auzi respiratia.pt k tu te ai ratacit in interior. Oamenii sunt obiecte fara poveste. Oamenii nut e mai distreaza, oamenii au devenit animalele de la zoo care doar te fascineaza cand …
- Se pare ca sit u vorbesti foarte in largul tau despre mine, desi nu vezi k eu sunt cel din cusca. Poate la un moment dat am fost inchisa si stransa de gat cu un lant si poate mi-a fost pusa botnita. Si pooate eu am incercat sa distrez.si poate eu am devenit fiara sin u ma mai multumesc cu ce mi se da printer zabrele si poate nu vreau sa mai fac acrobatii.vreau sa ma misc natural, sa ma iau dupa instinct, sa ma iau dupa miros, sa ma arunc in lupta pentru suprematie doar daca imi doresc cu adevarat sa apar ceva fie teritoriul meu fie pe cine vreau sa am langa mine.M-am saturat sa stau culcat la pamant cand vreau sa ma catar, sa ma pierd cu privirea in apus.
- Nimeni nut e impiedica.Poarta e deschisa.Nu ai nevoie de niciun truc.E doar un zid.Tu vrei sa te consideri in captivitate.Zidul poate fi escaladat.Paraseste pamantul, sarei zidul.Vei fi fata in fata cu celalalat.Atunci o sa I poti spune k nu ai mai fost tinut locului.
- E totul o metafora nu? Ei bine, nu mai pricep. Simt k sunt capturat tocmai de cuvinte.
- Tu le alegi doar pe cele care leaga.
- Chiar si cuvintele au disparut.Nu mai am ce sa mi spun.
- Atunci stai jos si taci. Cand iti va pasa mai putin de tot ce e in jur, vei vorbi calm, nu vei mai cere nimic, vei spune “nu e nimic”, vei salute daca apare cineva in apropiere.
Stinge si lumina.Simteti corpul.nu te mai asculta.asculta in jur.nu te forta de loc. Cineva te va atinge.poate cineva tot cu ochii inchisi.vei spune k are o mana calda. Vei intreba cine esti.poate va fi o povetse interesanta.poate va fi o noua dezamagire.dar tie minte ca tu nu mai esti asa usor de imprresionat.esti ca pamantul batatorit pe care stai. Pamantul pe care il simti rece, umed. Candva era plin de rame pt pescuit.candva nu te speria ca era acoperit de pietre.cautai sub ele.te asezai pee le.inainte erau la marginea unui rau.iti intindeai picioarele si senzatia rece, placuta te invada. Acum iti strangi picioarele sub tine si arunci cu pietre in cine se apropie. Pielea ti a deveni9t pietroasa. Capoul ti e greu ca o piatra de moara. Macini in gol, ramele sunt cele care serpuiesc pe privirea ta.Oare nut e poti ridica sis a parasesti locul asta? De ce te refugiezi aici cand nu e un refugiu pentru nimeni? Vei fi poate alunga din locurile unde vei ajunge.vei gasi aceeasi raceala si acolo.sau poate vei gasi copii care se joaca cu pietrele si care pescuiesc. Timpul va trece acolo diferit. Privirea se va juca printer pietre, vei auzi rasete, vei uita.
-As vrea sa uit.
- deschide ochii, cauta pietre sa te joci. E k la sotron.arunca cu piatra mai departe.Face parte din joc.Fa un alt om chiar daca sari intr-un picior.Joaca-te.Varsta nu conteaza, nu acum, nu cand vrei sa uiti.mereu e ceva de uitat.

Nu mai stiu cum

Pe cine poti sa intrebi cand nimeni pare sa nu stie? Spre ce sa te indreti cand esti stapanit de frica? Simt ca imi explodeaza capul si nu stiu de ce mai merg mai departe. Scris cu atata calm. Fara expresie. Dar atat de daramata in interior. Nici nu as sti cum sa o termin. Pur si simplu ica nu merge. Si am incercat sa stau departe de toate astea...Nu stiu cat mai rezist asa...Orice gand pozitiv e atat de departe de mine...E firescul pus in fata nefirescului meu..chiar e ceva firesc, uman sa te simti atat de pierdut?

Alte vorbe...

După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.

A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copiii. (dupa ce am fost o perioada educatoare, mi-e clar ca unele intrebari de copil sunt mult mai incomode decat ale adultilor).

Copilăria este inima tuturor vârstelor.

Masca pe care unii oameni şi-o pun poate fi mai esenţială şi mai adecvată fiinţei decât faţa pe care o au.

Lucian Blaga

Gand hoinar...click!

Ganduri prinse in poza..la colt de strada sau privire..mereu in fuga..

Lista de la capatul 23...sa fie cu noroc!

Astept 2 iulie cu picioarele pline de nisip si privirea in soare..cu gandurile aiurea si cu o dorinta de dorinta..ce o sa mai am de invatat?...

Eu si minunile mele

El si minunile lui..el, un fel de minune..eu, un fel de mister..noi, candva..in trecut sau viitor...in cautarea unui acum...cat de non-conformsita sa fiu incat sa trec cu vederea frazele cu care ma legi la ochi, cu care imi astupi urechile si sufletul...

Sentimentul de duminica..fara odihna...

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

Lucian Blaga

Carturareasa...o vreme si inca o vreme...

O sa mi aduc gandurile din perioada Carturesti...invat sa fiu sincera,,incerc sa ma ghidez dupa intuitie...si sper sa nu mai adaug "stiam k nu e bine.."..poate o sa mi dau seama de bine mai tarziu...macar am fost in preajma nor oameni cu care nu as fi avut ocazia sa ma vad...sunt in preajma celor 23 de ani...tot copil...o poveste mai dura...somn mai zbuciumat...dor mai apasator..dar inca sunt curioasa...

Ucraineana, poloneza, ceha sau norvegiana?

Mi-e dor de cuvinte noi..neauzite...fara sa fie necesar sa le inventez eu..mi-e pofta de nou...desi sunt avida de vechiul eu..ma gandesc la mine ca la un personaj...ma credeam prea buna,acum ma simt prea rea...as vrea o pauza desi mi e teama sa ma opresc...am tot alunecat in jos si nu am avut de ce sa ma agat...chiar si un damb m-ar opri pentru o clipa...stiu ca nu e o atitudine de viata..mi-a spus-o chiar el desi as fi vrut sa nu o aud niciodata tocmai de la el..Tib nu are o sinceritate cu maniere..inca imi doresc..atunci inca e bine...ma voi opri vreodata din cadere..voi mai ridica privirea din mine..atat de adancita in tot ce as vrea sa gasesc dar peste care nu dau in mine..e ca o cautare cand in interior cand afara..ma rascolesc si ma tem sa nu mai rascolesc si pe altcineva...inca nu am invatat expresia pe cont propriu desi de cand ma stiu tot eu si tot eu...intr-o zi o sa ma regasesc..o sa mi vin in fire..pana atunci ma fac ca nu mi observ lipsa...tot ce nu as vrea e sa devin ce nu mi-am dorit aproape...e o situatie pe care nici eu nu pot sa mi-o mai explic..uneori ma recunosc in spusele celorlalti...da, stiu...e un fel de lipsa de personalitate...sau poate ma schimb...numai k nu se mai schimba starea de nefiresc si de superluciditate...ma vreau din nou!!!! ce ma inapoiaza? :)

http://www.youtube.com/watch?v=Nz9t4U3O-2g