Undeva acolo…pe scari, ascultam muzica aceea de copii si ma simteam de piatra…si as fi avut nevoie de tine sa te ating…aveam nevoie de ceva uman si doar tu erai in mintea mea… atat de mult te doream … si vroiam sa strig.mi-ai spus k e prea tarziu..si as fi vrut sa adorm atunci pe scari… caci imi simteam gandurile de piatra… grele si miscandu-se de-a dura…catre inima si apoi catre buze… nu as fi putut sa spun nimic si aveam nevoie de apa… k o piatra uda pe care sa-ti treci mana…si cuvintele sa alunece si privirea sa alunece pe maini…
zece pasi si ziarul zgomotos mototolit…ti-am numarat pasi k pe o ultima declaratie... nu eram pregatita sa te aud k renunti…mi-era teama sa ma ridic…si aerul era de piatra…scara de la metrou… nu mai mergea…simteam k ma misc in interior…dar nu puteam sa ma desprind de mine…”te simti rau?”… atatea intrebari cu ecou… in aglomeratia asta sa ma las pe scarile rulante… si cuvintele tale rulau cu o viteza ce ma amatea… mi-e rau?...nu ma mai simt…si as fi vrut sa te opresc dar imi tot spuneam k nu poti fi tu….asta ai hotarat tu…de ce m-am impietrit...chiar eu vroiam sa te las… de dimineata vroiam sa ne despartim… ma saturasem sa te aud cum imi citesti revista de medicina… atatea cuvinte bolnave…si acum…te-ai intors spre interior si ai spus k nu mai vrei...
au trecut 6 ore de atunci.. .si acum in cateva minute am simtit ca pietrele iubesc…atinse de metal se ghemuiesc si rasufla rostogolirea aerului…nu am stiu ce sa-ti spun…m-am gandit k ochii mei vor spune k sunt surprinsa de cata iubire era in despartirea aia...nu am crezut k asta vrei…asta vrei? O rugaciune de piatra…o ingenunchiare pietruita…muzica pietrei lovindu-se de scari…inca iti mai simt degetele prin par si le simt atat de inclestate…e o durere usoara in tot corpul…e k o eroziune continua...o inima-chitara si degete –corzi si trotuarul de care se lovesc…ce nu intelegi?
Nu pot sa ma intorc in camera sa-ti vad blugii peste camasa mea… si ultima pizza comandata… ma credeam mai matura…dar nu vreau sa arat k pot sa trec peste despartire...te vreau... sa simt ca pot sa calc pe ultima ta schita de dimineata... sa arunc cu foile in tine… sa te sarut, sa apas pe piept si sa strig k esti primitiv…sa dansez in jurul tau sa ma impiedic si sa ne rostogolim imbibandu-ne unul de saruturile celuilalt…as vrea sa te iubesc… dar nu pot…de fiecare data ma trezesc cu palma ta pe spatele meu si ma curbez ... simt cum mana ta aluneca... si apas butonul de la radio… si sunete de chitara se aud… si ma adapostesc sub tine si iti fac schita cu degetul .. si te imping din pat… si te rostogolesti.. si imaginea ta se rostogoleste in mintea mea pe ritm de chitara…as vrea odata sa te mototolesc.. nu stiu cum sa te mai iau in brate sa te cuprind.. imi pare uneori ca esti fara sfarsit…
as vrea sa te privesc pana obosesc…dar mereu ma iei prin surprindere.. dormi in pozitii chinuitoare k si cum ai vrea sa nu ma atingi si mereu iti apuc talpile si imi asez fata pe fata ta.. si iti ascult respiratia.. si iti ating cu buzele genele.. si te doresc pana imi simt k ma sufoc…am arucat o geaca peste tine si ti-am zis sa te ridici.. ploua si vroiam sa iesim de mana in ploaie.. sa imi murdaresc asidasii prin iarba din parc si blugii pe langa lac…sa vedem barcile parasite, pline de ploaie … si oameni fara fete ascunsi sub umbrele… doar noi sa ridicam spre cer fetele si …sa-mi alunece mainile pe tine…sa te modelez ca un lut, sa mi se umple sufletul de ploaie si lut si ….nu mai simti cum mainile imi transpira si sa ne dam geacile jos.. sa ramanem in tricourile cu animalute si sa iti aprinzi tigara.. sa te calc pe tenisi si sa ma ridic pe ei k sa te sarut….sa iti treci mainile prin parul ud si sa-mi spui k ploua doar pentru ca sa ne mai racorim sufletul…
sa simt cum inima .. se aude k niste picaturi pe o piatra.. o piatra incinsa…sa-ti scriu pe trup, pe brate cu buzele…sa ne intoarcem in fuga in camera.. sa te ascunzi in scara blocului si sa nu ma lasi sa intru in camera pana nu ma urc pe umeri tai… sa-ti fac un capucino si sa ne bagam din nou sub plapuma…sa auzim un cantec rock cu refren frantuzesc si …sa fie totul adevarat.. sa nu trebuiasca sa-ti iei laptopul in brate.. sa ma iei in brate si sa-mi prezinti toate fotografiile tale…sa ma imaginezi in spatele aparatului de fotografiat intr-o tara exotica urmarindu-ti privirea incordata si emotia provocata de culoarea imortalizata pe pelicula…sa ai pielea albastra de la vopsea si un zambet obosit..si sa ma asezi pe picioarele tale…nu vezi k nu mai vreau sa ma desprind de trupul tau ?…as vrea sa te absorb si sa te asez undeva unde sa nu mai poti sa nu-ti mai privesc renuntarea si neincrederea ca mai am dreptul la o alta zi de imortalizare….sa te calc pe siret si sa te trag de curea, imbufnata…sa imi spui ca esti ocupat si sa ma impingi cu renuntare…sa ma saruti cu pofta…sa simt tangoul palmei tale pe pielea de sub pulover si sa ma agat de privirea ta, de gatul tau si sa-mi var mainile pe sub plovarul tau….
nu, nu poate fi asa…ultimul cadru pe scarile de la metrou…prea multe directii.. si nu am pasi sa merg spre camera in care lucrurile ni se amesteca..nu pot sa dezlipesc prezenta ta de pe podea… o sa fie prea rece.. de piatra…sa ma asez pe cearsaful cu semnatura de pictor anonim.. si sa nu simt ca ma invelesc cu o piatra..acum 6 ore eram atat de confuza si vroiam sa te parasesc…si acum ma simt goala ca o camera cu scandura uda pe care picura ca bataia unei inimi aceeasi pasi …stii k imi place sa –ti port sosetele, desi sunt mult mai mari decat degetele mele pe care le luai unul cate unul si le strangeai si le pictai cu vopsea albastra…si lumina asta neclara ce cade pe podea, pe trupul meu nevopsit…si cana goala, si foile de pe scaun….as vrea sa te adun, sa te asez undeva intr-un colt si sa ma intorc cu fata spre fereastra si sa ascult cu ochii inchisi melodia pe care o urai si iti puneai mp3 cu o alta, mai putin romantica,,,
nu mi s-a parut penibil nimic din ceea ce pentru tine era prea sufletesc…imi vorbeai despre postmodernism, despre sufletul-piatra si iata rostogolindu-ma in mine …. Cazand in gol timp de 6 ore si…. Si o sa ma trezesc peste 3 ore sau 4 sau o sa tin ochii inchisi mintindu-ma k inca dorm…o sa ating cutia de pizza de langa pat si o sa dau drumul la radio asteptand sa-ti aud vocea…am atatea ganduri sfaramate….si nu vreau sa ma simt penibila k sufar, k plang… am nevoie de doua brate, o respiratie calda pe pielea mea si vocea ta ce se propaga prin omoplatul meu.. sa simt cum dintii se imprima pe bratul meu si…dar cred k atat din tine isi « programase » sa ramana alaturi de cea careia ii spuneai k nu este nimic mai placut decat muzica trupului ei rostogolindu-se printre asternuturi… noaptea ai timp sa plangi si sa te joci cu degetele prin par si sa crezi k ziua ar fi putut sa fie.. sau sa se termine altfel…cu ce te va inlocui ? inca nu sti… va trebui sa astepti o perioada… sa te abtii sa-l cauti…sa te faci ca nu vezi ce a uitat prin sertare.. sa te prefaci nervoasa in masina knd la radio se aude melodia voastra desi ca o nebuna iti vine sa razi .. iti amintesti cum trupul tau se rostogolea pe trupul lui…de doua zile te rostogolesti pe strazi…
privirea ti se rostogoleste peste lucrurile lui pe care te-a anuntat cu o voce de glont fara o tinta precisa le va lua knd nu o sa fii acasa.. ink mai are cheia de la camera ta.. acum isi recupereaza lucrurile…dar ceea ce a fost mai important intre voi nu are nevoie de recuparare, de tratament intens de readucere la viata….cum poate tot ce a fost intre voi sa se retraga asa de repede din el sa dispara in 6 ore.. a renuntat la tine fara preaviz…a fost o rocada de sentimente….acum ti-ai luat salopeta si fumezi…nu ai mai fumat de 6 ani, tot el e cel care te-a convins sa renunti…acum fumul se rostogoleste pe narile tale., pe maini…e k o tradare a promisiunii k nu vei mai fuma… unele lucruri puteau sa dureze doar intre voi…cand una dintre conditiile esentiale a fost eliminata, ce rost mai are sa te joci singura…tu nu ai pus conditii si nu ai strigat cand s-a trisat….acum ai striga in camera goala…dar nu vrei sa fii penibila.. .te simti k in liceu…numai k acum nu iti mai aduci aminte cum e sa fii … naiva…
Ziua a 2a
Asa k pe un raboj ma pregatii sa scriu din nou…m-am trezit fredonand melodia pe care mi-ai trimis-o ieri pe mess…acum ma gandeam k poate refrenul era ce vroiai sa-mi spui… atunci ma gandeam doar sa te tachinez…mereu te iau in serios prea tarziu...knd am trecut mult de momentul important cand vrei sa-mi marturisesti k ar putea fi si altfel… dar poate chiar asta nu vreau sa aud... scriu pentru ca sunt cuvinte pe care as vrea sa ti le spun,dar nu vor fi spuse niciodata,sau vor fi spuse prea tarziu…nu vreau sa arat deloc ca sunt dependenta de tine dimineata… dar nu dependenta aceea de indragostita.. dependenta de privirea ta.. k si cum as vrea sa stiu k esti mereu in apropierea mea.. sa calc cu talpile goale pe unde ai pasit pe podea….
sa-ti las un mesaj scris pe podea cu markerul…si sa-ti subliniez in ziar cuvintele pe care le-as arunca spre tine azi…nu vreau sa fii al meu... as vrea mereu sentimentul ca mai am atat de putin pana sa te am…poate ar trebui sa trag concluzii cand scriu… poate imi mai dau si eu seama in ce directie se indreapta lumea… dar mie imi place de dimineata sa vb de tine…si numai de tine... nu de relatia noastra…stii k mereu spun k eu nu sunt iubita ta….pt k asa sunt prea multe asteptari.. nu, nu ma tem k intr-o zi nu voi mai avea sansa sa aleg ce sa raspund.. sau poate ma tem k intr-o zi alte cuvinte vor sta intre noi…nu ma plictisesc de aceeasi melodie « Una musica brutal » cand dansez in bratele tale purtand tricoul tau de la baschet…sunt atatea cosuri pe care le-m ratat pt k nu am stiut sa ma desprind de podea si sa ma inalt, sa lansez un cuvant, sa calculez exact distanta catre reactia ta…acum sunt intre atatea lucruri aruncate prin camera, de la pantofi, carti, perne, cani, prosoape.. as vrea sa asez momentele dintre noi, sa le pun intr-o ordine astfe incat sa inteleg cat se va mai vedea maine din noi, cat voi mai dansa alaturi de tine cu parul ciufulit si ochii inchisi de somn, cat voi mai avea incredere ca o sa ma conduci prin dezordinea asta…sunt atatea pe care ti le-as spune dar nu am hotarat sa nu devina monoton intre noi si incercam sa parem mai moderni decat suntem..eu am un suflet clasic..
as vrea sa te privesc si sa ma ascund in bratele tale.. dar eu trebuie sa par asa ocupata si greu de impresionat.. ma imbrac repede.. tragand cu ochiul sa vad ce reactie ai…si as vrea sa imi vorbeasca privirea aia cu multa dorinta.. si sa imi spui sa raman inca 10 minute, sa ma opresti in usa, sa iti apesi corpul pe corpul meu si sa ma saruti indelung pe gat.. sa nu ne facem aceleasi griji k traficul va fi infernal, sa vorbim de articole si playlisturi.. as vrea playlistul nostru si graficul nostru de realizari….sa ma aruncat in pat fara frica de a ma sifona si sa mai stam un pic in camera cu tavan albastru…
Ziua 3
Inca o zi in care stau in casa si citesc…ma gandeam la cum am vorbit ultima oara pentru ca nu am vorbit foarte mult .. doar ne-am privit si iti priveam ceasul si as fi vrut sa il iau si sa ignor ca timpul trece, as fi vut sa ti-l iau si sa il tin la mana mea.. sa fie timpul meu, tu pareai prea ocupat… as fi vrut sa te vad atunci descult, sa ma descult si eu si sa iti ating degetele …sa ti le presez cu degetele mele si sa zambesc…dar eram intr-un mall.. pe fundal se auzeau mesaje publicitare si.. ma gandeam ca cele mai multe intalniri ale nostre sunt ca acele gag-uri puse ca sa nu mai simti cat iti pierzi timpul si cat de mult poti sa astepti pt o sticla de cola.. imi imagineam cum ar fi fost sa te ating pe clavicula cu varful degetelor si apoi sa .. dar tu imi vorbeai de cat de lungi sunt cozile in seara aceea.. eu eram langa tine si le vedeam atat de inghesuite…pentru tine am vrut sa fiu altfel, am fost altfel si acum as fi vrut sa-ti arat cum sunt…dar aveam acelasi paravan de circ drept fata.. stii k acum m-am mutat in cealalta parte a Bucurestiului.. la traficul din capitala chiar esti la celalalt capat al lumii fata de mine…acum nu o sa ne mai vedem , nici macar « din greseala »..
nu o sa te mai caut printre atatia cumparatori…ai putea sa ma cumperi azi pentru 2 ore, dar mereu am dat atat de putin.. nu sunt brand, sunt inca de duzina.. nu inteleg de ce crezi k m-ai gasi in altcineva.. de fapt poate nu ma cauti…stiu ca eu am zis k s-a terminat.. knd de fapt eu eram atata de la inceput, cu sufletul uscat si neaerisit…dar mi-a fost teama si de fiecare data mi-e teama de mine alaturi de tine.. pt k tu ma faci sa ma vreau altfel….si ma macelaresc mereu fara sa ajung in bratele tale.. acum esti cu altcineva .. stiu, 3 luni…m-ai intrebat ce cred despre cadoul pe care i l-ai luat.. am vrut sa par mai putin materialista si am spus k eu vreau cadouri care sa nu fie la vedere, sa le descopar in geanta atunci cand ma simt cel mai mizerabil si sa zambesc strivita in metroul neincapator…
i-ai luat o geanta.. ai zis k arata o relatie de durata…da…ai putea sa derulezi un pic sa-ti amintesti bratara pe care mi-ai dat-o.. era tot un semn de durabilitate sau ai stiu k sunt atat de imprastiata, k o sa o pun semn la o carte sau o sa merg la dus cu ea si intr-o zi o sa ramana fara culoare…da, am pierdut-o si nu am mai gasit alta la fel.. ne luam cadouri de la magazinele de pe strazile laturalnice si apoi ne provocam sa le gasim.. era o zi in care ne plimbam de mana desi trebuia sa fim la cursuri.. aveam mp3 si ascultam aceeasi melodie …si ne ascundeam unul de altul prin magazine.. tu la etajul 1 eu la 3, ne intersectam intr-un magazin unde probam haine doar k sa-mi faci fotografii..ca doi calatori naturali, aveam un album al expeditiilor noastre prin magazine.. inca nu invatasem ce e iubirea .. si tu erai mai mic decat mine.. nu stiu ce s-a intamplat.. eu chiar visam sa stau cu cineva mai in varsta pe care sa vreau sa-l fac sa rada, sa-i spun k nu are rost sa creada k sunt imatura, k nu are criterii exacte pentru a considera k toti ceilalti oameni sunt niste « gunoaie »…i-as fi spus k vb urat, desi ma duceam acasa si ascultam muzica hip-hop necenzurata, imi luam tenisii si o bere si fumam pe calorifer..te uitat de la et 5 la urmele de caini pe zapada si radeai…erau atat de multe si te ameteau…venea o colega care te intrerupea din anestezie intrebandu-te despre un examen…faceai pe indiferenta, desi in anul intai intrai in depresie dak luai sub 8..apoi a venit el si fiecare intalnire era o carte..si incercai si atunci sa pari indiferenta…ai stat cu altcineva pt k nu credeai ca saruti foarte bine..poate k ai facut-o pt el si asta arata k aveai stofa de prostituata .. sau ai facut-o pt tine k sa te simti mai relaxata cu el.. oricum, el nu a apreciat si iti spunea k refuza sa stea cu cineva care se indragosteste in fiecare zi…stiu, dar as fi vrut sa fiu indragostita doar de tine.. dar nu aveam toate motivele..
acelasi sentiment de insuficient…si acum ai fi mai mult decat as putea iubii….desi te urasc, de fiecare data cand imi amintesc de momentele in care te-am pierdut sau in care m-am abtinut sa te imbratisez..stateam amandoi la teatru.. unul langa altul si iti mai spuneam ce cred si cine interpreteaza doar pt ati vedea expresia fetei si ma prefaceam obosita k sa –mi asez capul pe umerul tau.. si dupa te invitam mereu la un ceai….acum fac o pauza de ceai singura…
Ziua 4 din prima zi
Aceeasi lumina orbitoare ce-mi striveste creierul. Il simt cum explodeaza in cutia craniana. Corpul paralizat nu se poate opune.Incerc sa ma linistesc prin cuvinte.Inima e undeva acolo ascunsa, mult mai jos de mine, undeva in saltea bate. E ca o amintire.
Simt cum corpul mi se desface ca niste coji.Un mar decojit cu furie de un cutit neslefuit.Toate gesturile mele par facute spre interior, insusi zambetul, plansul. Pe peretii interiori ai corpului s-a depus sare. E sare imbibata in sange.Inima pare o cavitatea goala.Usi nenumarate in spatele ei.E imposibil ca totul sa se termine in spate, intr-o agatare de coloana vertebrala. SIMT cum fiecare vertebra imi este smulsa. Afara ploua. Ploua cum ploua atunci cand te-am intalnit.. Stateam in statie asteptand 137 si ascultam muzica : « Hello ! I’ your mind giving you someone to talk to.Don’t try to fix me, I’m not broken.Hello! I’m the lie living for you so you can hide. Don’t cry.” Aveam mainile albe de la ploaie si mototolisem coperta cartii datorita tremurului involuntar. Corpuri umede se izbeau de mine incercand sa urce in autobuz.Era ca intr-un lagar de o statie.Am scapat cartea pe jos.Indiferenta asteptam sa se termine. Repetam : « Lucian Blaga e o statie si un lagar. »
Cartea fusese calcata in picioare.Urmele de pantofi, de tocuri ramasesera pe coperta alastru-deschis.O parte de cer calcata de tocuri, murdarita.Stop.Romantism detectat. Nu o sa-mi cer niciodata scuze pentru romantismul putred de care dau dovada mereu.Macar sunt romantica doar cu mine.In afara sunt gratii. « - E cartea mea de debut. A fost in forta, nu ? Si zambea ! Da, se pare k ploaia deformeaza totul, a devenit o carte lichida a unui workaholic. » Acum era mort.Afara ploua.Smulsesem totul de pe pereti, toate creatiile noastre comune cu markerul in pauza de dupa dans. Dansam pe house pana simtam ca doar ritmul traieste in noi. Luam cate un marker si scriam. Uneori cuvintele se suprauneau. Scriam direct pe peretele alb. Devenise jurnalul nostru d o ora. O camera- carte. Noi, personajele. Stop.Azi, minus, plus 1. Ramasesem in mana cu cioburi din cana lui pentru ceai verde. De ziua lui i-o daruisem personalizata, cuvintele lui Tzvetan Todorov : « de ar fi sa ne cunoastem sufletul, am avea nevoie de un al doilea suflet, care sa-l cunoasca pe primul si de un al treilea suflet, care sa-l cunoasca pe al doilea. »..
zece pasi si ziarul zgomotos mototolit…ti-am numarat pasi k pe o ultima declaratie... nu eram pregatita sa te aud k renunti…mi-era teama sa ma ridic…si aerul era de piatra…scara de la metrou… nu mai mergea…simteam k ma misc in interior…dar nu puteam sa ma desprind de mine…”te simti rau?”… atatea intrebari cu ecou… in aglomeratia asta sa ma las pe scarile rulante… si cuvintele tale rulau cu o viteza ce ma amatea… mi-e rau?...nu ma mai simt…si as fi vrut sa te opresc dar imi tot spuneam k nu poti fi tu….asta ai hotarat tu…de ce m-am impietrit...chiar eu vroiam sa te las… de dimineata vroiam sa ne despartim… ma saturasem sa te aud cum imi citesti revista de medicina… atatea cuvinte bolnave…si acum…te-ai intors spre interior si ai spus k nu mai vrei...
au trecut 6 ore de atunci.. .si acum in cateva minute am simtit ca pietrele iubesc…atinse de metal se ghemuiesc si rasufla rostogolirea aerului…nu am stiu ce sa-ti spun…m-am gandit k ochii mei vor spune k sunt surprinsa de cata iubire era in despartirea aia...nu am crezut k asta vrei…asta vrei? O rugaciune de piatra…o ingenunchiare pietruita…muzica pietrei lovindu-se de scari…inca iti mai simt degetele prin par si le simt atat de inclestate…e o durere usoara in tot corpul…e k o eroziune continua...o inima-chitara si degete –corzi si trotuarul de care se lovesc…ce nu intelegi?
Nu pot sa ma intorc in camera sa-ti vad blugii peste camasa mea… si ultima pizza comandata… ma credeam mai matura…dar nu vreau sa arat k pot sa trec peste despartire...te vreau... sa simt ca pot sa calc pe ultima ta schita de dimineata... sa arunc cu foile in tine… sa te sarut, sa apas pe piept si sa strig k esti primitiv…sa dansez in jurul tau sa ma impiedic si sa ne rostogolim imbibandu-ne unul de saruturile celuilalt…as vrea sa te iubesc… dar nu pot…de fiecare data ma trezesc cu palma ta pe spatele meu si ma curbez ... simt cum mana ta aluneca... si apas butonul de la radio… si sunete de chitara se aud… si ma adapostesc sub tine si iti fac schita cu degetul .. si te imping din pat… si te rostogolesti.. si imaginea ta se rostogoleste in mintea mea pe ritm de chitara…as vrea odata sa te mototolesc.. nu stiu cum sa te mai iau in brate sa te cuprind.. imi pare uneori ca esti fara sfarsit…
as vrea sa te privesc pana obosesc…dar mereu ma iei prin surprindere.. dormi in pozitii chinuitoare k si cum ai vrea sa nu ma atingi si mereu iti apuc talpile si imi asez fata pe fata ta.. si iti ascult respiratia.. si iti ating cu buzele genele.. si te doresc pana imi simt k ma sufoc…am arucat o geaca peste tine si ti-am zis sa te ridici.. ploua si vroiam sa iesim de mana in ploaie.. sa imi murdaresc asidasii prin iarba din parc si blugii pe langa lac…sa vedem barcile parasite, pline de ploaie … si oameni fara fete ascunsi sub umbrele… doar noi sa ridicam spre cer fetele si …sa-mi alunece mainile pe tine…sa te modelez ca un lut, sa mi se umple sufletul de ploaie si lut si ….nu mai simti cum mainile imi transpira si sa ne dam geacile jos.. sa ramanem in tricourile cu animalute si sa iti aprinzi tigara.. sa te calc pe tenisi si sa ma ridic pe ei k sa te sarut….sa iti treci mainile prin parul ud si sa-mi spui k ploua doar pentru ca sa ne mai racorim sufletul…
sa simt cum inima .. se aude k niste picaturi pe o piatra.. o piatra incinsa…sa-ti scriu pe trup, pe brate cu buzele…sa ne intoarcem in fuga in camera.. sa te ascunzi in scara blocului si sa nu ma lasi sa intru in camera pana nu ma urc pe umeri tai… sa-ti fac un capucino si sa ne bagam din nou sub plapuma…sa auzim un cantec rock cu refren frantuzesc si …sa fie totul adevarat.. sa nu trebuiasca sa-ti iei laptopul in brate.. sa ma iei in brate si sa-mi prezinti toate fotografiile tale…sa ma imaginezi in spatele aparatului de fotografiat intr-o tara exotica urmarindu-ti privirea incordata si emotia provocata de culoarea imortalizata pe pelicula…sa ai pielea albastra de la vopsea si un zambet obosit..si sa ma asezi pe picioarele tale…nu vezi k nu mai vreau sa ma desprind de trupul tau ?…as vrea sa te absorb si sa te asez undeva unde sa nu mai poti sa nu-ti mai privesc renuntarea si neincrederea ca mai am dreptul la o alta zi de imortalizare….sa te calc pe siret si sa te trag de curea, imbufnata…sa imi spui ca esti ocupat si sa ma impingi cu renuntare…sa ma saruti cu pofta…sa simt tangoul palmei tale pe pielea de sub pulover si sa ma agat de privirea ta, de gatul tau si sa-mi var mainile pe sub plovarul tau….
nu, nu poate fi asa…ultimul cadru pe scarile de la metrou…prea multe directii.. si nu am pasi sa merg spre camera in care lucrurile ni se amesteca..nu pot sa dezlipesc prezenta ta de pe podea… o sa fie prea rece.. de piatra…sa ma asez pe cearsaful cu semnatura de pictor anonim.. si sa nu simt ca ma invelesc cu o piatra..acum 6 ore eram atat de confuza si vroiam sa te parasesc…si acum ma simt goala ca o camera cu scandura uda pe care picura ca bataia unei inimi aceeasi pasi …stii k imi place sa –ti port sosetele, desi sunt mult mai mari decat degetele mele pe care le luai unul cate unul si le strangeai si le pictai cu vopsea albastra…si lumina asta neclara ce cade pe podea, pe trupul meu nevopsit…si cana goala, si foile de pe scaun….as vrea sa te adun, sa te asez undeva intr-un colt si sa ma intorc cu fata spre fereastra si sa ascult cu ochii inchisi melodia pe care o urai si iti puneai mp3 cu o alta, mai putin romantica,,,
nu mi s-a parut penibil nimic din ceea ce pentru tine era prea sufletesc…imi vorbeai despre postmodernism, despre sufletul-piatra si iata rostogolindu-ma in mine …. Cazand in gol timp de 6 ore si…. Si o sa ma trezesc peste 3 ore sau 4 sau o sa tin ochii inchisi mintindu-ma k inca dorm…o sa ating cutia de pizza de langa pat si o sa dau drumul la radio asteptand sa-ti aud vocea…am atatea ganduri sfaramate….si nu vreau sa ma simt penibila k sufar, k plang… am nevoie de doua brate, o respiratie calda pe pielea mea si vocea ta ce se propaga prin omoplatul meu.. sa simt cum dintii se imprima pe bratul meu si…dar cred k atat din tine isi « programase » sa ramana alaturi de cea careia ii spuneai k nu este nimic mai placut decat muzica trupului ei rostogolindu-se printre asternuturi… noaptea ai timp sa plangi si sa te joci cu degetele prin par si sa crezi k ziua ar fi putut sa fie.. sau sa se termine altfel…cu ce te va inlocui ? inca nu sti… va trebui sa astepti o perioada… sa te abtii sa-l cauti…sa te faci ca nu vezi ce a uitat prin sertare.. sa te prefaci nervoasa in masina knd la radio se aude melodia voastra desi ca o nebuna iti vine sa razi .. iti amintesti cum trupul tau se rostogolea pe trupul lui…de doua zile te rostogolesti pe strazi…
privirea ti se rostogoleste peste lucrurile lui pe care te-a anuntat cu o voce de glont fara o tinta precisa le va lua knd nu o sa fii acasa.. ink mai are cheia de la camera ta.. acum isi recupereaza lucrurile…dar ceea ce a fost mai important intre voi nu are nevoie de recuparare, de tratament intens de readucere la viata….cum poate tot ce a fost intre voi sa se retraga asa de repede din el sa dispara in 6 ore.. a renuntat la tine fara preaviz…a fost o rocada de sentimente….acum ti-ai luat salopeta si fumezi…nu ai mai fumat de 6 ani, tot el e cel care te-a convins sa renunti…acum fumul se rostogoleste pe narile tale., pe maini…e k o tradare a promisiunii k nu vei mai fuma… unele lucruri puteau sa dureze doar intre voi…cand una dintre conditiile esentiale a fost eliminata, ce rost mai are sa te joci singura…tu nu ai pus conditii si nu ai strigat cand s-a trisat….acum ai striga in camera goala…dar nu vrei sa fii penibila.. .te simti k in liceu…numai k acum nu iti mai aduci aminte cum e sa fii … naiva…
Ziua a 2a
Asa k pe un raboj ma pregatii sa scriu din nou…m-am trezit fredonand melodia pe care mi-ai trimis-o ieri pe mess…acum ma gandeam k poate refrenul era ce vroiai sa-mi spui… atunci ma gandeam doar sa te tachinez…mereu te iau in serios prea tarziu...knd am trecut mult de momentul important cand vrei sa-mi marturisesti k ar putea fi si altfel… dar poate chiar asta nu vreau sa aud... scriu pentru ca sunt cuvinte pe care as vrea sa ti le spun,dar nu vor fi spuse niciodata,sau vor fi spuse prea tarziu…nu vreau sa arat deloc ca sunt dependenta de tine dimineata… dar nu dependenta aceea de indragostita.. dependenta de privirea ta.. k si cum as vrea sa stiu k esti mereu in apropierea mea.. sa calc cu talpile goale pe unde ai pasit pe podea….
sa-ti las un mesaj scris pe podea cu markerul…si sa-ti subliniez in ziar cuvintele pe care le-as arunca spre tine azi…nu vreau sa fii al meu... as vrea mereu sentimentul ca mai am atat de putin pana sa te am…poate ar trebui sa trag concluzii cand scriu… poate imi mai dau si eu seama in ce directie se indreapta lumea… dar mie imi place de dimineata sa vb de tine…si numai de tine... nu de relatia noastra…stii k mereu spun k eu nu sunt iubita ta….pt k asa sunt prea multe asteptari.. nu, nu ma tem k intr-o zi nu voi mai avea sansa sa aleg ce sa raspund.. sau poate ma tem k intr-o zi alte cuvinte vor sta intre noi…nu ma plictisesc de aceeasi melodie « Una musica brutal » cand dansez in bratele tale purtand tricoul tau de la baschet…sunt atatea cosuri pe care le-m ratat pt k nu am stiut sa ma desprind de podea si sa ma inalt, sa lansez un cuvant, sa calculez exact distanta catre reactia ta…acum sunt intre atatea lucruri aruncate prin camera, de la pantofi, carti, perne, cani, prosoape.. as vrea sa asez momentele dintre noi, sa le pun intr-o ordine astfe incat sa inteleg cat se va mai vedea maine din noi, cat voi mai dansa alaturi de tine cu parul ciufulit si ochii inchisi de somn, cat voi mai avea incredere ca o sa ma conduci prin dezordinea asta…sunt atatea pe care ti le-as spune dar nu am hotarat sa nu devina monoton intre noi si incercam sa parem mai moderni decat suntem..eu am un suflet clasic..
as vrea sa te privesc si sa ma ascund in bratele tale.. dar eu trebuie sa par asa ocupata si greu de impresionat.. ma imbrac repede.. tragand cu ochiul sa vad ce reactie ai…si as vrea sa imi vorbeasca privirea aia cu multa dorinta.. si sa imi spui sa raman inca 10 minute, sa ma opresti in usa, sa iti apesi corpul pe corpul meu si sa ma saruti indelung pe gat.. sa nu ne facem aceleasi griji k traficul va fi infernal, sa vorbim de articole si playlisturi.. as vrea playlistul nostru si graficul nostru de realizari….sa ma aruncat in pat fara frica de a ma sifona si sa mai stam un pic in camera cu tavan albastru…
Ziua 3
Inca o zi in care stau in casa si citesc…ma gandeam la cum am vorbit ultima oara pentru ca nu am vorbit foarte mult .. doar ne-am privit si iti priveam ceasul si as fi vrut sa il iau si sa ignor ca timpul trece, as fi vut sa ti-l iau si sa il tin la mana mea.. sa fie timpul meu, tu pareai prea ocupat… as fi vrut sa te vad atunci descult, sa ma descult si eu si sa iti ating degetele …sa ti le presez cu degetele mele si sa zambesc…dar eram intr-un mall.. pe fundal se auzeau mesaje publicitare si.. ma gandeam ca cele mai multe intalniri ale nostre sunt ca acele gag-uri puse ca sa nu mai simti cat iti pierzi timpul si cat de mult poti sa astepti pt o sticla de cola.. imi imagineam cum ar fi fost sa te ating pe clavicula cu varful degetelor si apoi sa .. dar tu imi vorbeai de cat de lungi sunt cozile in seara aceea.. eu eram langa tine si le vedeam atat de inghesuite…pentru tine am vrut sa fiu altfel, am fost altfel si acum as fi vrut sa-ti arat cum sunt…dar aveam acelasi paravan de circ drept fata.. stii k acum m-am mutat in cealalta parte a Bucurestiului.. la traficul din capitala chiar esti la celalalt capat al lumii fata de mine…acum nu o sa ne mai vedem , nici macar « din greseala »..
nu o sa te mai caut printre atatia cumparatori…ai putea sa ma cumperi azi pentru 2 ore, dar mereu am dat atat de putin.. nu sunt brand, sunt inca de duzina.. nu inteleg de ce crezi k m-ai gasi in altcineva.. de fapt poate nu ma cauti…stiu ca eu am zis k s-a terminat.. knd de fapt eu eram atata de la inceput, cu sufletul uscat si neaerisit…dar mi-a fost teama si de fiecare data mi-e teama de mine alaturi de tine.. pt k tu ma faci sa ma vreau altfel….si ma macelaresc mereu fara sa ajung in bratele tale.. acum esti cu altcineva .. stiu, 3 luni…m-ai intrebat ce cred despre cadoul pe care i l-ai luat.. am vrut sa par mai putin materialista si am spus k eu vreau cadouri care sa nu fie la vedere, sa le descopar in geanta atunci cand ma simt cel mai mizerabil si sa zambesc strivita in metroul neincapator…
i-ai luat o geanta.. ai zis k arata o relatie de durata…da…ai putea sa derulezi un pic sa-ti amintesti bratara pe care mi-ai dat-o.. era tot un semn de durabilitate sau ai stiu k sunt atat de imprastiata, k o sa o pun semn la o carte sau o sa merg la dus cu ea si intr-o zi o sa ramana fara culoare…da, am pierdut-o si nu am mai gasit alta la fel.. ne luam cadouri de la magazinele de pe strazile laturalnice si apoi ne provocam sa le gasim.. era o zi in care ne plimbam de mana desi trebuia sa fim la cursuri.. aveam mp3 si ascultam aceeasi melodie …si ne ascundeam unul de altul prin magazine.. tu la etajul 1 eu la 3, ne intersectam intr-un magazin unde probam haine doar k sa-mi faci fotografii..ca doi calatori naturali, aveam un album al expeditiilor noastre prin magazine.. inca nu invatasem ce e iubirea .. si tu erai mai mic decat mine.. nu stiu ce s-a intamplat.. eu chiar visam sa stau cu cineva mai in varsta pe care sa vreau sa-l fac sa rada, sa-i spun k nu are rost sa creada k sunt imatura, k nu are criterii exacte pentru a considera k toti ceilalti oameni sunt niste « gunoaie »…i-as fi spus k vb urat, desi ma duceam acasa si ascultam muzica hip-hop necenzurata, imi luam tenisii si o bere si fumam pe calorifer..te uitat de la et 5 la urmele de caini pe zapada si radeai…erau atat de multe si te ameteau…venea o colega care te intrerupea din anestezie intrebandu-te despre un examen…faceai pe indiferenta, desi in anul intai intrai in depresie dak luai sub 8..apoi a venit el si fiecare intalnire era o carte..si incercai si atunci sa pari indiferenta…ai stat cu altcineva pt k nu credeai ca saruti foarte bine..poate k ai facut-o pt el si asta arata k aveai stofa de prostituata .. sau ai facut-o pt tine k sa te simti mai relaxata cu el.. oricum, el nu a apreciat si iti spunea k refuza sa stea cu cineva care se indragosteste in fiecare zi…stiu, dar as fi vrut sa fiu indragostita doar de tine.. dar nu aveam toate motivele..
acelasi sentiment de insuficient…si acum ai fi mai mult decat as putea iubii….desi te urasc, de fiecare data cand imi amintesc de momentele in care te-am pierdut sau in care m-am abtinut sa te imbratisez..stateam amandoi la teatru.. unul langa altul si iti mai spuneam ce cred si cine interpreteaza doar pt ati vedea expresia fetei si ma prefaceam obosita k sa –mi asez capul pe umerul tau.. si dupa te invitam mereu la un ceai….acum fac o pauza de ceai singura…
Ziua 4 din prima zi
Aceeasi lumina orbitoare ce-mi striveste creierul. Il simt cum explodeaza in cutia craniana. Corpul paralizat nu se poate opune.Incerc sa ma linistesc prin cuvinte.Inima e undeva acolo ascunsa, mult mai jos de mine, undeva in saltea bate. E ca o amintire.
Simt cum corpul mi se desface ca niste coji.Un mar decojit cu furie de un cutit neslefuit.Toate gesturile mele par facute spre interior, insusi zambetul, plansul. Pe peretii interiori ai corpului s-a depus sare. E sare imbibata in sange.Inima pare o cavitatea goala.Usi nenumarate in spatele ei.E imposibil ca totul sa se termine in spate, intr-o agatare de coloana vertebrala. SIMT cum fiecare vertebra imi este smulsa. Afara ploua. Ploua cum ploua atunci cand te-am intalnit.. Stateam in statie asteptand 137 si ascultam muzica : « Hello ! I’ your mind giving you someone to talk to.Don’t try to fix me, I’m not broken.Hello! I’m the lie living for you so you can hide. Don’t cry.” Aveam mainile albe de la ploaie si mototolisem coperta cartii datorita tremurului involuntar. Corpuri umede se izbeau de mine incercand sa urce in autobuz.Era ca intr-un lagar de o statie.Am scapat cartea pe jos.Indiferenta asteptam sa se termine. Repetam : « Lucian Blaga e o statie si un lagar. »
Cartea fusese calcata in picioare.Urmele de pantofi, de tocuri ramasesera pe coperta alastru-deschis.O parte de cer calcata de tocuri, murdarita.Stop.Romantism detectat. Nu o sa-mi cer niciodata scuze pentru romantismul putred de care dau dovada mereu.Macar sunt romantica doar cu mine.In afara sunt gratii. « - E cartea mea de debut. A fost in forta, nu ? Si zambea ! Da, se pare k ploaia deformeaza totul, a devenit o carte lichida a unui workaholic. » Acum era mort.Afara ploua.Smulsesem totul de pe pereti, toate creatiile noastre comune cu markerul in pauza de dupa dans. Dansam pe house pana simtam ca doar ritmul traieste in noi. Luam cate un marker si scriam. Uneori cuvintele se suprauneau. Scriam direct pe peretele alb. Devenise jurnalul nostru d o ora. O camera- carte. Noi, personajele. Stop.Azi, minus, plus 1. Ramasesem in mana cu cioburi din cana lui pentru ceai verde. De ziua lui i-o daruisem personalizata, cuvintele lui Tzvetan Todorov : « de ar fi sa ne cunoastem sufletul, am avea nevoie de un al doilea suflet, care sa-l cunoasca pe primul si de un al treilea suflet, care sa-l cunoasca pe al doilea. »..
