Venetia si mastile

http://www.youtube.com/watch?v=Q98uD1wNbl0&feature=related

Venetia, orasul sufletului meu

Should I stay or should I go?

Ti s-a intamplat sa te ghemuiesti intre doua tendinte, de a sta, de a vedea inca o data ce simti in prezenta lui si de a pleca, de a incheia capitolul?


Tapinarii - Pentru voi

Pentru voi
Cele doua femei ale mele
Am facut un cantec
Unul singur
Sa va cuprinda pe toate

La inceput mi-a fost greu
Nu puteam sa adun
Plusul cu minusul
haosul cu ordinea
si sa creez un ideal

REF: Una din ele imi aduce soarele
Cealalta ploaia
Una ma face sa plang
Alta ma face sa rad
Dar eu
Le vreau pe amandoua

Cantecul asta nu e unul
Asa cum v-ati obisnuit
De la altii mai fraieri
Care cauta iubirea prin stele
Si nori

Cantecul asta este despre 2 femei
Care pier in mine-n fiecare zi
Pentru ca asa stiu eu sa iubesc
si poate sa urasc

REF

E-o poezie a simturilor
Si-o mare durere
despre cele doua femei
pe care poate le iubesc
(sau poate nu)

REF

Intr-o zi voi cauta
Si sigur voi gasi
Undeva aici pe pamant
O femeie care sa faca sa ploua
Intr-o zi cu soare

http://www.youtube.com/watch?v=eYUe2Ndbs20

De fiecare data cand cuvintele se ascund...

http://www.youtube.com/watch?v=2fvsXqm2Fc0&feature=related

Simona Popescu, pledoaria fara cuvinte

Simona Popescu este o pledoarie pentru lucrurile spuse frumos, interesant, dezghetat, infrunzit, nedescoperit... i am spus la cursul de creatie literara ca nu o pot urmari, ca mi se pare ca vorbeste cu mainile...a fost amuzata, s-a abtinut pret de cateva secunde, dar, apoi, cum nu-i placea sa lase aerulul gol, il umplea cu poezie desenata. M-a fascinat prin felul in care vorbea. Nu am mai vrut sa citesc cartile pentru care pleda pentru ca le descoperea atat de diferit de mine incat ajunsesem sa cred ca vorbeste despre cartoane. Cand le deschideam nu gaseam nimic din ceea ce spunea, eu vedeam prea putin:) Mi-as dori ca alti prieteni de ai mei sa ia contact cu ceea ce a scris, sa asculte muzica pe care o recomanda (cartile sunt insotite de Cd-uri).

P.S. Lucrari in verde sau Pledoarie pentru poezie are un moto foarte sugestiv: "Interzis prostilor de orice fel":)

Juventus- Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine...As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat; despre neputinta de a vorbi despre tine insuti ca despre o fiinta unitara, despre oroarea ca-n orice timp prezent nu esti, de fapt, decat un intermediar, un precursor; despre dezgustatoarea idee ca vei ajunge odata sa fii propria ta bunica, matusa si tanti, supravietuind copiilor si gloatei de tineri ce-ai fost, despre caderea in forma labartata a "fiarei batrane"; despre incapatanarea cu care mergi impotriva valului stiind ca, oricum, te-asteapta cristalizarea: in mama, functionar, lucratoare sau trantor al uneia din diviziunile sociale ale muncii, producator si donator, ruda a cuiva care nici nu exista inca...; despre umilinta de a nu sti cine esti si ce vei fi si despre groaza ca ai putea sti ce esti si ce vei fi si pana cand iti e dat a trai.

Despre rabdarea cu care incerci sa imparti apele atator vorbe despre tine,care te bruiaza,te micsoreaza,te impiedica,te falsifica,te destrama. De-aceea fugi din calea lor,te feresti,ii ocolesti,caci n-ai nici o legatura cu ei. Esti nubil si inutil. Ca un linx privindu-se-n oglinda, stand la panda. Te uiti la tine si parca ti-e mai bine: sunteti doi, puterea creste... Esti recunoscator frumusetii tale ca e, si-apoi uiti. Cutreieri molesit tise si zade de aer, paienjenisuri si ceturi, turbioane, cautand nici tu nu stii ce. Ai o mie de simturi. Iradiezi. Te strabat senzatii si viziuni pentru care nu esti pregatit. Te opresti din drum plin de panica, de parc-ai fi vazut un crotal, un scorpion pe trotuar, de parca urma sa te faci tandari... Ti se pare ca se-ntampla lucruri pe care le-ai mai trait odata.Vezi figuri necunoscute si brusc te bucuri si-ai vrea sa le opresti.Te concentrezi animalic spre altceva si-ti imaginezi, fara nici o legatura, ca apropii de buze o parfumata si dulce nectarina sau ca lancezesti fericit langa o tufa cu grele si-albastre hortensii. Te topesti lent ca un jeleu sub o dogoare straina. Se petrece ceva de neinteles si nu stii cine-i de vina. Esti obosit. Nu mai poti. Curgi in Himeria. Te-ntorci intreg si mut si-ti vine sa canti la trompeta, sa lovesti usor un trianglu, sa gafai pe-o bicicleta, sa-noti pe sub apa cu ochi deschisi, sa dispari intr-un nor sclipicios.
Te recunosti?

Despre mine, dar mai ales despre tine june deoriundesioricum, despre tine care esti la inceput si despre tine care te pregatesti sa parasesti jungla bogata, primejdioasa, peisajul selvatic, gonind ca un prost in savana pustie...

Despre elanul si balmajeala cu care ai parcurs atatea faze ale informului, amoralitatii, aiurarii, suavitatii lancede, faze ale naivitatii tampe, ale rusinii, destramarii, ingalarii. furiei de doi bani, vinovatiei. Te-au dat la fund, te-au mutat, te-au supus. Dar ti-au sporit indarjirea...

Despre forta uriasa si nestiuta pe care-ai simtit-o de atatea ori printr-o brusca dorinta de-a merge pe un drum pustiu, la nesfarsit, zile si nopti, fara teama, cu un rucsac in spate si cu aer mult in jurul tau.

Despre amestecul asta de iubire si ura (pe care doar tu si eu il intelegem), de clocot si indiferenta reptiliana (pentru ca nu esti nici fierbinte, nici rece, nici caldicel, ci si fierbinte, si rece, si caldicel)...

Despre splendoare ametitoare si moale a imaturitatii, despre forta confuziei, vagului, indoielii care te fixeaza in centrul gol al vartejului istoric de unde-ti anunti inflorirea c-un sunet bizar, ca nu stiu ce ciudata semintie ierboasa...

Despre cinismul tau de apas, despre violenta ta neputincioasa, despre tine blegule si fraierule, umbra frematatoare, despre tine fecioara pacatoasa, nerusinata, june viclean cu pielea fierbinte, fatalau nehotarat cu par lung de aur, tocilarule, barbatus delicat, despre tine pisicuta-prostuta, despre tine mironosito, despre tine hard-istule cu suflet de hulub, despre tine baiatule fata c-un cercel lucind in ureche, despre tine fara pereche, despre tine adolescent evanescent, despre puterea ta, despre ticalosia ta dar mai ales despre profunzimea chinuitoare si limpede cu care nu te vei mai intalni niciodata.

Salvador Dali si spiritul spaniol

Imaginea cartii fustrante borgesiene poate fi regasita intr-o pictura apartinand lui Salvador Dali. Indrazneata, tensionata, nonconformista, coagulanta pentru contradictoriu si paradoxal, ludica.

Picturile sunt agresive vizual oferind acelasi sentiment dat de violenta si izbucnirea frazei borgesiene incheiate prematur, fara a se exprima complet pe sine, fara a inchega un final, intr-un joc de discontinuitate.

Pe aceeasi linie artistica asemenea lui Duchamp cu " Rotorelief Discs", Dali creeaza iluzii optice, antreneaza privitorul intr-un joc cu perceptia, infatisand provocarea ascunsa a unor obiecte la fel cu delirul cuvintelor. Obiectele isi schimba chipul, cartile au trasaturi imprumutate de la alte carti ( Pierre Menard, autorullui Don Quijote), suntem martorii suprapunerilor si ai fuziunilor de trasaturi. Timpul se sfarama in opera lui Borges (Cartea de nisip), erupe din obiecte, deformeaza lumea reala. E timpul oprit brusc pentru a curge mai departe frant, in unghiuri, alunecand pe suprafete rigide si remodelandu-le. Obiectele isi pierd limitele intr-un timp ce nu-si mai gaseste locul, nemasurabil de ceas, ludic, in flux si reflux.

Ca-ntr-un dans de tango, un joc rafinat, partenerii, Cititorul si Autorul, trebuie sa se sincronizeze. Este un joc de pasi complex, numai ca se desfasoara pe terenul literaturii care permite piruete literare, multa incordare si pasiune. Cititorul se simte vulnerabil parcurgand un traseu cu ramnificatii si indicatii care sunt contradictorii sub indrumarea unei voci persiflatorii, pe materialul nisipos al cuvintelor. Cititorul se simte urmarit dn text, citit, provocat cu fiecare pagina.

Fascinant este de urmarit cum metabolismul cartilor frustrante de tip borgesian este reactivat prin rescriere si rin utilizarea unui hyperlink la memoria lumii. Priveste pe rand, in oglinda, operele lui Dali si Borges! E ca un joc de mima:)





http://www.dali-gallery.com/