Traise pe o secera...

Traise pe o secera..Lunile in secera erau ca o imagine a caminului. Cu greu isi gasise o pozitie cofortabila, dar invatase sa-si ascuta pielea pana durerea devenise o obisnuinta..Si totusi, locul taios al secerei era cel mai sigur loc pe care il stia...

Astazi...

Astazi as vrea sa ma uit
Si sa o iau de la capat
In minutul ce nerabdator ma asteapta.

Ce-as fi azi?

Un cantec de greiere
Prin iarba cruda;
O sanie ridicata pe derdelus
De pasi de copil;
Vocea de poveste;
Un orizont alb, de zapada;
Un ceas de maicuta,
O intrebare relaxata,
Un dor de dor,
Un gand ce se uita pana la sfarsit,
O ceata de munte,
Niste papuci calzi,
O ratacire de cascada,
Un nisip razvratit spre soare,
Un tren ce duce acasa,
O miscare de sold pe trupul tau,
O bucurie ascunsa, protejata,
O incertitudine fara griji,
Un efort din iubire,
Un cantec de drum

Dra azi sunt
Un strigat ce se sparge in mine,
O incertitudine nerabdatoare, dureroasa,
Un gand ce scartaie,
Un cutremur in zbor,
O speranta de recunsocut,
Curtea din spate a unei case unde se tine toporul,
O claie de ura ce se aprinde la soarele de seara,
Roua ce nu se vede de zapada,
Un suflet fara popas
Ce nu-si gaseste astampar.

Locuieste-ma
Ajuta-ma sa mi gasesc loc.

Povestile din tren

Sunt un camp inghetat/ Acoperit de ierburi si zapada-
Nu am nici macar apus/Nici pasi de om
Doar zbor de pasare/Ce nu-ndeparteaza zapada
Un zbor paralel/Cu neclintirea
Zbor de pamant/Rostogoire de bugari de tarana.

Nu sunt drumul nimanui/Neatins de ganduri,
Amortit/Ma sparg in pumni de pamant;
Explozie de gheata/Tipat de adancuri.

Case doar in departare/Amintire aburinda
Zbatere de copac/ Promoroaca de suflet
Ma-nal catre cer/ Sprijinindu-ma de copaci
Scaparea e atat de departe/ Sufletul de pamant
Ma trage in jos/ Ierburi ma-ncalcesc
Imi inoada zborul/Imi infunda urechile
Ma fac mai pustiu

Un tren pe sine ruginite...

Locurile in care te cauti.

Fiecare incercare de a te regasi pare fi o forma de cautare prin locurile pe unde ai trecut..locul copilariei, locul de poveste..locul unde ai intalnit prima iubire..locul unde ti ai asezat sperantele pentru a-ti cladi o viata..locul unde nu-ti gasesti locul.

Te crezi ceea ce nu esti!

Exista momente penibile in care constient ca persoana cu care ai o prima intalnire nu te cunoaste incerci sa pari altfel sau ceea ce crezi ca esti. Dupa cateva schimbari de priviri, ti se zvarle drept in fata un "nu esti cine te crezi!", subliniat cu linia palmei. Stiai si tu asta si poate ca e o usurare sa o auzi. E una din acele intalniri unde vii "gol", chiar astepti ca persoana din fata ta sa si dea seama ca e o masca. O masca purtata de prea multa vreme, sub care te ascunzi si in spatele careia te temi crezand nu o vei mai da la o parte din obisnuinta. O masca ce s-a imprimat pe chip. E una din mastile desenate de cei care cred ca te cunosc mai bine, si in care ai incredere astfel incat sa accepti si aceste "expresii" ale tale. Dar poate se inseala. Te au vazut mereu din profil, din partea in care ei se situeaza. Acum stai fata in fata cu cineva. Privirea ii aluneca pe fiecare trasatura si te vede pe de-a-ntregul. Vei avea curaj sa te privesti si tu asa cum esti? Vei avea rabdare sa te redescoperi? Tine cont de tine cand dai iti dai raspunsurile!

"Viata ne trateaza diferit".

O noua seara pusa la cale alaturi de Reb si Ralu. O alta seara asteptata cu nerabdare pentru ca stiu ca va iesi peste asteptarile mele. Meniul saptamanii oferea alese "intalniri" fie pentru mancare medievala, karaoke, bowling sau ceva legat de teatru. Ei bine, nu mai avem loc la teatru desi cautam cu saptamanile inainte incercand sa simtim emotia transmisa de Oana Pellea si Maia Morgenstein. Totodata, Razvan Mazilu este pe lista noastra. ICR a fost personajul serii, incercam sa ne dam seama cum e debutul Ralucai in lumea angajatilor. E tare norocoasa, va pleca la Paris la Targul de Carte, iar Reb ne va gazdui in Italia unde pleaca prin programul Erasmus. Planuri si iar planuri:)
Plimbare prin aerul incetosat de la Tnb la camin..Discutie despre povestile pe care le auzi intr-o pauza de vorba si ti dai seama ca viata te trateaza diferit, foarte bine a subliniat Raluca. As putea alege orice poveste care te face sa te intrebi de ce anumite persoane rezista sa mearga mai departe, de unde vine forta de a nu renunta. Lucruri pe care le uiti neuitandu-te in jur. Experiente din care eu nu pot invata inca ce au insemnat pentru mine. Dar tot incerc...

Primele sarbatori altfel...

A fost un an cu ofuri, cu ghemuiri in sine, cu intoarceri in adancuri, cu gemete de ura si neputinta, cu ochii pe treptele de jos, cu ore numarate, cu fata smotocita, cu ceata, promoroaca si aurore de regrete..dar cea mai grea a fost indiferenta..e cel mai dureros, acum, cu o treapta mai sus, sa vad cum am devenit indiferenta la lucrurile care erau esentiale pentru mine, lucrurile care ma purtau in timp si ma directionau..reperele mele s-au prabusit deodata...nici eu nu as putea sa ating in amintire momentul...poate a fost el,poate am fost eu...si totusi, as fi ipocrita sa arunc in bratele lui ce nu am putut eu sa car mai departe, ce nu am mai putut ingramadi in sufletul meu...si el m-a invatat iubirea dar mi-a arat si cum nu se mai poate iubi, m-a privit atat de altfel ca la inceput incat nu ne am mai putut privi, m-a atins atat de altfel incat nu ne am mai putut atinge, a tacut atat de altfel si de graitor incat nu am mai suportat sa caut cuvintele de la inceput cand totul se aduna si se risipea intr-o imbratisare..ce a fost? au fost momente de nerepetat si rasuflu usurata ca unele lucruri se intampla doar o data si doar o data ai puterea sa pasesti mai departe de ele...a fost granita mea spre altceva, ceva ce inca e nedefinit pentru ca acum sunt inca intre...inca ma indrept spre mai departe...a fost un an de incercari, unele esuate...un an de lupta de convingere ca maine inseamna mai departe..mult teatru, muzica, rememorari...dar vindecarea a venit de acasa unde sufletul nu si-am mai tinut respiratia...am rasuflat usurata sa redescopar buzunare de bunica pline cu bomboane, dealurile copilariei, glas de frate, grija de mama, speranta de bunica, cadou de bunic, camera mea, curtea de altadata, strada mea, gandurile umezite de caldura unei familii...si asta pentru ca a fost mereu casa plina..inca un adevar: oamenii cu suflet plin te vindeca.
Sper ca anul asta sa nu ma uit si sa nu uit esentialul, sa descopar acei oameni care au pofta de viata si dau mai departe bucuria de a fi si de a iubi..e un dar fara de pret.