Si un picior e de ajuns...

Ti-am spus ca nu fac compromisuri in ce priveste iubirea...de asta am plecat de acasa..in cautarea unor oameni asa cum stiu ca ii vreau...

...........

Stiu cum e sa fii tot timpul servita cu "sentimente calde" si nu a mers, asa ca nu apreciez deloc tot ce lasi tu de la tine..tocmai cand am aflat ca stelele se pot cumpara, tocmai acum a apus perioada stelelor patrate...nu mai vreau pe cineva cu care sa nu ma simt in largul meu pe toate planurile, oricat de paralele si oricat de mult ar interfera..m-am intors la copii, poate imi vor aduce aminte de tine si voi schimba ceva, dar sper sa schimb mai ales sentimnetul asta k nu ceilalti sunt altfel, ci eu in raport cu mine..

Cauta pietre

17.06.09
- Undeva amintirile ma tin la suprafata, desi apasarea prezentului ma ingroapa inainte de a mai zari in departare…nu stiu spre ce ma indrept, poate asa e firesc, niciodata nu se vede clar in departare, dar macar de as sti pentru ce lupt.inca sunt sub socul ca totul s-a schimbat. Ce se intamplaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa? Mi-e totul asa strain, desi e viata mea.scenarii pe care nu vreau sa le urmez dar care se proiecteaa pe firul fiecarei zile.cum sa fiu sincera cand nu am idée despre ce mi se intampla? O viata atat de anatomica, departe de viata spirituala. Unde s-au interrupt povestile si a inceput sa bata inima mea uscat. Viata mea e k o tastatura pe care am folosit-o pentru comenziile simple si acum cand e o situatie disperata, cand nu mai pot anula nimic, nu mai pot da inapoi si trebuie sa merg inainte chiar cu riscul de a pirde toate datele, observ semen pe care nu le cunosc sip e care trebuie sa le apas sis a le incerc.
Am ajuns la 22 ani. E o drum prea lung inainte de care ma tem. Imi ingheata sangele in vine, imi explodeaza capul doar gandindu-ma ca mai am atat de mult de trait, zbatandu-ma in incertutudinea asta legata de mine , de viata. Atatea vieti, fiecare cu adevarul lui. O credinta de care nu ma pot desprinde. E tot ce m-a tinut departe de ce mi se intampla acum. Plang. Nu mi se intampla des. Dar e singura reactie la ce am pierdut si simt ca nu mai pot recupera. Asculta-maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Chiar si atunci cand scriu nu ma pot desprinde de ceillati, nu imi pot recunoaste, dobori sub cuvinte slabiciunile. Nu pot fi sincera cu mine pt k mi e teama san u ma dispretuiesc. As putea-o lua la goanna prin viata fara a ma mai uita inapoi, doar sa ajung la capat !!!!! fara sa cad, fara sa impiedic pe altcineva. Iubirea..se poate trai fara iubire? Iubirea poate sa suture, e atunci cand stii cum a fost si asta e ca o rana.
- Ti-ai terminat mizeria de viata? Cine vrei sa adune dupa tine? Ceea ce iese din tine se lipeste de cei din preajma ta? Nu poti disparea ca si cum nu ai fi fost.Nu potiiiiiiiiii! Ridica te si mergi! Atat cat poti dar misca ceva, nu mai cerceta cu privirea. Nu mai privi pana la colt, e ceva dincolo.nu te mai ascunde sub umbra streasinei, iesi si arde-te sub soare, priveste cu curiozitate mai departe de ce atingi. Vomita si ia o gura rece de apa.
- Ti-e usor sa spui. E atat de usor sa rezumi la cuvinte cand nu poti face ceva. Eu rezum la cuvinte ceea ce doar in interior sa zvarcoleste, si ma lasa fara energia de a actiona.Tu vorbesti si mi spui sa fac ce nu stiu. Tu vorbesti desi suntem pe acelasi colt. Cine esti tu? Te-ai intrebat vreodata. Lasi zilele sa treaca…daca nu cautam aceleasi lucruri, nu crezi ca …
- Nu o sa rezisti. Nu vrei sa rezisti.Arunci tot ce te ar putea sustine. Si arunci in tine. Din ce in ce mai cu furie. Arunca in zid, sparge-l, nut e arunca pe tine. Toti vrem sa aflam ce e viata si cum se traieste.Toti ne temem, toti ne mintim la un moment dat. Nu poti accepta moliciunea finite umane, vrei san u mai ai indoieli, san u mai simti ca te striveste intensitatea unor momente, nu mai vrei sa simti disperarea si vrei ca in starea asta de impermeabilitate sa spui ca intelegi oamenii. VCrei sa negi sis a pui sub semnul intrebarii tot ce a facut omul pana acum si apoi vrei sa ai prieteni sis a apreciezi oamenii, dup ace le iei tot ce au dat, tot ce au creat, tot ce le-a starnit si sustinut iubirea. Vrei sa fi generos doar dup ace te intaresti pe toate partile sis a privesti dupa spatial tau incercuit.
- Vreau sa fiu din nou pe picioarele mele. Sa am grija de vviata mea.
- Viata ta e inca in tine.Nimeni nu poate trece dincolo de barierele pe care le pui.Nimeni nu ti poate fi aproape cand tu nu privesti persoana respective, nu asculti , nu atingi. Va fi mereu departe chiar daca ii auzi respiratia.pt k tu te ai ratacit in interior. Oamenii sunt obiecte fara poveste. Oamenii nut e mai distreaza, oamenii au devenit animalele de la zoo care doar te fascineaza cand …
- Se pare ca sit u vorbesti foarte in largul tau despre mine, desi nu vezi k eu sunt cel din cusca. Poate la un moment dat am fost inchisa si stransa de gat cu un lant si poate mi-a fost pusa botnita. Si pooate eu am incercat sa distrez.si poate eu am devenit fiara sin u ma mai multumesc cu ce mi se da printer zabrele si poate nu vreau sa mai fac acrobatii.vreau sa ma misc natural, sa ma iau dupa instinct, sa ma iau dupa miros, sa ma arunc in lupta pentru suprematie doar daca imi doresc cu adevarat sa apar ceva fie teritoriul meu fie pe cine vreau sa am langa mine.M-am saturat sa stau culcat la pamant cand vreau sa ma catar, sa ma pierd cu privirea in apus.
- Nimeni nut e impiedica.Poarta e deschisa.Nu ai nevoie de niciun truc.E doar un zid.Tu vrei sa te consideri in captivitate.Zidul poate fi escaladat.Paraseste pamantul, sarei zidul.Vei fi fata in fata cu celalalat.Atunci o sa I poti spune k nu ai mai fost tinut locului.
- E totul o metafora nu? Ei bine, nu mai pricep. Simt k sunt capturat tocmai de cuvinte.
- Tu le alegi doar pe cele care leaga.
- Chiar si cuvintele au disparut.Nu mai am ce sa mi spun.
- Atunci stai jos si taci. Cand iti va pasa mai putin de tot ce e in jur, vei vorbi calm, nu vei mai cere nimic, vei spune “nu e nimic”, vei salute daca apare cineva in apropiere.
Stinge si lumina.Simteti corpul.nu te mai asculta.asculta in jur.nu te forta de loc. Cineva te va atinge.poate cineva tot cu ochii inchisi.vei spune k are o mana calda. Vei intreba cine esti.poate va fi o povetse interesanta.poate va fi o noua dezamagire.dar tie minte ca tu nu mai esti asa usor de imprresionat.esti ca pamantul batatorit pe care stai. Pamantul pe care il simti rece, umed. Candva era plin de rame pt pescuit.candva nu te speria ca era acoperit de pietre.cautai sub ele.te asezai pee le.inainte erau la marginea unui rau.iti intindeai picioarele si senzatia rece, placuta te invada. Acum iti strangi picioarele sub tine si arunci cu pietre in cine se apropie. Pielea ti a deveni9t pietroasa. Capoul ti e greu ca o piatra de moara. Macini in gol, ramele sunt cele care serpuiesc pe privirea ta.Oare nut e poti ridica sis a parasesti locul asta? De ce te refugiezi aici cand nu e un refugiu pentru nimeni? Vei fi poate alunga din locurile unde vei ajunge.vei gasi aceeasi raceala si acolo.sau poate vei gasi copii care se joaca cu pietrele si care pescuiesc. Timpul va trece acolo diferit. Privirea se va juca printer pietre, vei auzi rasete, vei uita.
-As vrea sa uit.
- deschide ochii, cauta pietre sa te joci. E k la sotron.arunca cu piatra mai departe.Face parte din joc.Fa un alt om chiar daca sari intr-un picior.Joaca-te.Varsta nu conteaza, nu acum, nu cand vrei sa uiti.mereu e ceva de uitat.

Nu mai stiu cum

Pe cine poti sa intrebi cand nimeni pare sa nu stie? Spre ce sa te indreti cand esti stapanit de frica? Simt ca imi explodeaza capul si nu stiu de ce mai merg mai departe. Scris cu atata calm. Fara expresie. Dar atat de daramata in interior. Nici nu as sti cum sa o termin. Pur si simplu ica nu merge. Si am incercat sa stau departe de toate astea...Nu stiu cat mai rezist asa...Orice gand pozitiv e atat de departe de mine...E firescul pus in fata nefirescului meu..chiar e ceva firesc, uman sa te simti atat de pierdut?

Alte vorbe...

După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.

A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copiii. (dupa ce am fost o perioada educatoare, mi-e clar ca unele intrebari de copil sunt mult mai incomode decat ale adultilor).

Copilăria este inima tuturor vârstelor.

Masca pe care unii oameni şi-o pun poate fi mai esenţială şi mai adecvată fiinţei decât faţa pe care o au.

Lucian Blaga

Gand hoinar...click!

Ganduri prinse in poza..la colt de strada sau privire..mereu in fuga..

Lista de la capatul 23...sa fie cu noroc!

Astept 2 iulie cu picioarele pline de nisip si privirea in soare..cu gandurile aiurea si cu o dorinta de dorinta..ce o sa mai am de invatat?...

Eu si minunile mele

El si minunile lui..el, un fel de minune..eu, un fel de mister..noi, candva..in trecut sau viitor...in cautarea unui acum...cat de non-conformsita sa fiu incat sa trec cu vederea frazele cu care ma legi la ochi, cu care imi astupi urechile si sufletul...

Sentimentul de duminica..fara odihna...

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

Lucian Blaga

Carturareasa...o vreme si inca o vreme...

O sa mi aduc gandurile din perioada Carturesti...invat sa fiu sincera,,incerc sa ma ghidez dupa intuitie...si sper sa nu mai adaug "stiam k nu e bine.."..poate o sa mi dau seama de bine mai tarziu...macar am fost in preajma nor oameni cu care nu as fi avut ocazia sa ma vad...sunt in preajma celor 23 de ani...tot copil...o poveste mai dura...somn mai zbuciumat...dor mai apasator..dar inca sunt curioasa...

Ucraineana, poloneza, ceha sau norvegiana?

Mi-e dor de cuvinte noi..neauzite...fara sa fie necesar sa le inventez eu..mi-e pofta de nou...desi sunt avida de vechiul eu..ma gandesc la mine ca la un personaj...ma credeam prea buna,acum ma simt prea rea...as vrea o pauza desi mi e teama sa ma opresc...am tot alunecat in jos si nu am avut de ce sa ma agat...chiar si un damb m-ar opri pentru o clipa...stiu ca nu e o atitudine de viata..mi-a spus-o chiar el desi as fi vrut sa nu o aud niciodata tocmai de la el..Tib nu are o sinceritate cu maniere..inca imi doresc..atunci inca e bine...ma voi opri vreodata din cadere..voi mai ridica privirea din mine..atat de adancita in tot ce as vrea sa gasesc dar peste care nu dau in mine..e ca o cautare cand in interior cand afara..ma rascolesc si ma tem sa nu mai rascolesc si pe altcineva...inca nu am invatat expresia pe cont propriu desi de cand ma stiu tot eu si tot eu...intr-o zi o sa ma regasesc..o sa mi vin in fire..pana atunci ma fac ca nu mi observ lipsa...tot ce nu as vrea e sa devin ce nu mi-am dorit aproape...e o situatie pe care nici eu nu pot sa mi-o mai explic..uneori ma recunosc in spusele celorlalti...da, stiu...e un fel de lipsa de personalitate...sau poate ma schimb...numai k nu se mai schimba starea de nefiresc si de superluciditate...ma vreau din nou!!!! ce ma inapoiaza? :)

http://www.youtube.com/watch?v=Nz9t4U3O-2g

Traise pe o secera...

Traise pe o secera..Lunile in secera erau ca o imagine a caminului. Cu greu isi gasise o pozitie cofortabila, dar invatase sa-si ascuta pielea pana durerea devenise o obisnuinta..Si totusi, locul taios al secerei era cel mai sigur loc pe care il stia...

Astazi...

Astazi as vrea sa ma uit
Si sa o iau de la capat
In minutul ce nerabdator ma asteapta.

Ce-as fi azi?

Un cantec de greiere
Prin iarba cruda;
O sanie ridicata pe derdelus
De pasi de copil;
Vocea de poveste;
Un orizont alb, de zapada;
Un ceas de maicuta,
O intrebare relaxata,
Un dor de dor,
Un gand ce se uita pana la sfarsit,
O ceata de munte,
Niste papuci calzi,
O ratacire de cascada,
Un nisip razvratit spre soare,
Un tren ce duce acasa,
O miscare de sold pe trupul tau,
O bucurie ascunsa, protejata,
O incertitudine fara griji,
Un efort din iubire,
Un cantec de drum

Dra azi sunt
Un strigat ce se sparge in mine,
O incertitudine nerabdatoare, dureroasa,
Un gand ce scartaie,
Un cutremur in zbor,
O speranta de recunsocut,
Curtea din spate a unei case unde se tine toporul,
O claie de ura ce se aprinde la soarele de seara,
Roua ce nu se vede de zapada,
Un suflet fara popas
Ce nu-si gaseste astampar.

Locuieste-ma
Ajuta-ma sa mi gasesc loc.

Povestile din tren

Sunt un camp inghetat/ Acoperit de ierburi si zapada-
Nu am nici macar apus/Nici pasi de om
Doar zbor de pasare/Ce nu-ndeparteaza zapada
Un zbor paralel/Cu neclintirea
Zbor de pamant/Rostogoire de bugari de tarana.

Nu sunt drumul nimanui/Neatins de ganduri,
Amortit/Ma sparg in pumni de pamant;
Explozie de gheata/Tipat de adancuri.

Case doar in departare/Amintire aburinda
Zbatere de copac/ Promoroaca de suflet
Ma-nal catre cer/ Sprijinindu-ma de copaci
Scaparea e atat de departe/ Sufletul de pamant
Ma trage in jos/ Ierburi ma-ncalcesc
Imi inoada zborul/Imi infunda urechile
Ma fac mai pustiu

Un tren pe sine ruginite...

Locurile in care te cauti.

Fiecare incercare de a te regasi pare fi o forma de cautare prin locurile pe unde ai trecut..locul copilariei, locul de poveste..locul unde ai intalnit prima iubire..locul unde ti ai asezat sperantele pentru a-ti cladi o viata..locul unde nu-ti gasesti locul.

Te crezi ceea ce nu esti!

Exista momente penibile in care constient ca persoana cu care ai o prima intalnire nu te cunoaste incerci sa pari altfel sau ceea ce crezi ca esti. Dupa cateva schimbari de priviri, ti se zvarle drept in fata un "nu esti cine te crezi!", subliniat cu linia palmei. Stiai si tu asta si poate ca e o usurare sa o auzi. E una din acele intalniri unde vii "gol", chiar astepti ca persoana din fata ta sa si dea seama ca e o masca. O masca purtata de prea multa vreme, sub care te ascunzi si in spatele careia te temi crezand nu o vei mai da la o parte din obisnuinta. O masca ce s-a imprimat pe chip. E una din mastile desenate de cei care cred ca te cunosc mai bine, si in care ai incredere astfel incat sa accepti si aceste "expresii" ale tale. Dar poate se inseala. Te au vazut mereu din profil, din partea in care ei se situeaza. Acum stai fata in fata cu cineva. Privirea ii aluneca pe fiecare trasatura si te vede pe de-a-ntregul. Vei avea curaj sa te privesti si tu asa cum esti? Vei avea rabdare sa te redescoperi? Tine cont de tine cand dai iti dai raspunsurile!

"Viata ne trateaza diferit".

O noua seara pusa la cale alaturi de Reb si Ralu. O alta seara asteptata cu nerabdare pentru ca stiu ca va iesi peste asteptarile mele. Meniul saptamanii oferea alese "intalniri" fie pentru mancare medievala, karaoke, bowling sau ceva legat de teatru. Ei bine, nu mai avem loc la teatru desi cautam cu saptamanile inainte incercand sa simtim emotia transmisa de Oana Pellea si Maia Morgenstein. Totodata, Razvan Mazilu este pe lista noastra. ICR a fost personajul serii, incercam sa ne dam seama cum e debutul Ralucai in lumea angajatilor. E tare norocoasa, va pleca la Paris la Targul de Carte, iar Reb ne va gazdui in Italia unde pleaca prin programul Erasmus. Planuri si iar planuri:)
Plimbare prin aerul incetosat de la Tnb la camin..Discutie despre povestile pe care le auzi intr-o pauza de vorba si ti dai seama ca viata te trateaza diferit, foarte bine a subliniat Raluca. As putea alege orice poveste care te face sa te intrebi de ce anumite persoane rezista sa mearga mai departe, de unde vine forta de a nu renunta. Lucruri pe care le uiti neuitandu-te in jur. Experiente din care eu nu pot invata inca ce au insemnat pentru mine. Dar tot incerc...

Primele sarbatori altfel...

A fost un an cu ofuri, cu ghemuiri in sine, cu intoarceri in adancuri, cu gemete de ura si neputinta, cu ochii pe treptele de jos, cu ore numarate, cu fata smotocita, cu ceata, promoroaca si aurore de regrete..dar cea mai grea a fost indiferenta..e cel mai dureros, acum, cu o treapta mai sus, sa vad cum am devenit indiferenta la lucrurile care erau esentiale pentru mine, lucrurile care ma purtau in timp si ma directionau..reperele mele s-au prabusit deodata...nici eu nu as putea sa ating in amintire momentul...poate a fost el,poate am fost eu...si totusi, as fi ipocrita sa arunc in bratele lui ce nu am putut eu sa car mai departe, ce nu am mai putut ingramadi in sufletul meu...si el m-a invatat iubirea dar mi-a arat si cum nu se mai poate iubi, m-a privit atat de altfel ca la inceput incat nu ne am mai putut privi, m-a atins atat de altfel incat nu ne am mai putut atinge, a tacut atat de altfel si de graitor incat nu am mai suportat sa caut cuvintele de la inceput cand totul se aduna si se risipea intr-o imbratisare..ce a fost? au fost momente de nerepetat si rasuflu usurata ca unele lucruri se intampla doar o data si doar o data ai puterea sa pasesti mai departe de ele...a fost granita mea spre altceva, ceva ce inca e nedefinit pentru ca acum sunt inca intre...inca ma indrept spre mai departe...a fost un an de incercari, unele esuate...un an de lupta de convingere ca maine inseamna mai departe..mult teatru, muzica, rememorari...dar vindecarea a venit de acasa unde sufletul nu si-am mai tinut respiratia...am rasuflat usurata sa redescopar buzunare de bunica pline cu bomboane, dealurile copilariei, glas de frate, grija de mama, speranta de bunica, cadou de bunic, camera mea, curtea de altadata, strada mea, gandurile umezite de caldura unei familii...si asta pentru ca a fost mereu casa plina..inca un adevar: oamenii cu suflet plin te vindeca.
Sper ca anul asta sa nu ma uit si sa nu uit esentialul, sa descopar acei oameni care au pofta de viata si dau mai departe bucuria de a fi si de a iubi..e un dar fara de pret.