A fost un an cu ofuri, cu ghemuiri in sine, cu intoarceri in adancuri, cu gemete de ura si neputinta, cu ochii pe treptele de jos, cu ore numarate, cu fata smotocita, cu ceata, promoroaca si aurore de regrete..dar cea mai grea a fost indiferenta..e cel mai dureros, acum, cu o treapta mai sus, sa vad cum am devenit indiferenta la lucrurile care erau esentiale pentru mine, lucrurile care ma purtau in timp si ma directionau..reperele mele s-au prabusit deodata...nici eu nu as putea sa ating in amintire momentul...poate a fost el,poate am fost eu...si totusi, as fi ipocrita sa arunc in bratele lui ce nu am putut eu sa car mai departe, ce nu am mai putut ingramadi in sufletul meu...si el m-a invatat iubirea dar mi-a arat si cum nu se mai poate iubi, m-a privit atat de altfel ca la inceput incat nu ne am mai putut privi, m-a atins atat de altfel incat nu ne am mai putut atinge, a tacut atat de altfel si de graitor incat nu am mai suportat sa caut cuvintele de la inceput cand totul se aduna si se risipea intr-o imbratisare..ce a fost? au fost momente de nerepetat si rasuflu usurata ca unele lucruri se intampla doar o data si doar o data ai puterea sa pasesti mai departe de ele...a fost granita mea spre altceva, ceva ce inca e nedefinit pentru ca acum sunt inca intre...inca ma indrept spre mai departe...a fost un an de incercari, unele esuate...un an de lupta de convingere ca maine inseamna mai departe..mult teatru, muzica, rememorari...dar vindecarea a venit de acasa unde sufletul nu si-am mai tinut respiratia...am rasuflat usurata sa redescopar buzunare de bunica pline cu bomboane, dealurile copilariei, glas de frate, grija de mama, speranta de bunica, cadou de bunic, camera mea, curtea de altadata, strada mea, gandurile umezite de caldura unei familii...si asta pentru ca a fost mereu casa plina..inca un adevar: oamenii cu suflet plin te vindeca.
Sper ca anul asta sa nu ma uit si sa nu uit esentialul, sa descopar acei oameni care au pofta de viata si dau mai departe bucuria de a fi si de a iubi..e un dar fara de pret.
Sper ca anul asta sa nu ma uit si sa nu uit esentialul, sa descopar acei oameni care au pofta de viata si dau mai departe bucuria de a fi si de a iubi..e un dar fara de pret.
