Alexandrina Hristov e vocea pe care o ascult cand imi e dor sa merg desculta si nu am decat podeaua camerei de camin:) Vocea ei se unduieste ca si cum as fi pe malul unei ape, cu picioarele goale pe iarba privind avioanele brazdand cerul.
http://www.youtube.com/watch?v=8KHZ27RmQkM
http://www.youtube.com/watch?v=pAscQbHvhok&feature=related
marți, 11 noiembrie 2008
Cuvintele, cele mai de pret accesorii
Zilele astea am simtit in aer miros de iarna. Mi-am amintit de vacantele la strabunica, la derdelus si la dealurile pe care le strabateam cu sania alaturi de alti pitici, inghetati asemenea unor omuleti de zapada. Ne strangeam cei de pe strada si porneam spre locul de joaca unde uitam ore in sir sa ne intoarcem acasa. Infometati ne adunam la gura sobei si o ascultam pe babica in timp ce torcea. Azi, din Bucuresti, imi pare ca abia mai zaresc acele zile.
De fapt, ma asezasem in fata calculatorului sa scriu despre cuvintele care dau nastere miracolelor sau sunt semnul de poveste ca ai avut parte de un miracol. Rasfoind cartea de clasa aVI a in timpul unei meditatii la romana privirea mi-a cazut pe un fragment de Tudor Arghezi, cel care da botezul cuvintelor "urate" si le reinvie, le da starea potrivita, le acorda increderea de a invinge "bube, mucegaiuri si noroi": " Miracolele nesfarsite zac in noi si imprejurul nostru [...]. Miracolul suprem: cuvantul [...]. Un cuvant numeste, alt cuvant il pune in miscare, un alt cuvant ii aduce lumina. Un cuvant cantareste un miligram si alt cuvant poate cantari greutatea muntelui[...]. Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal [...]".
Din acest motiv, ma gandeam ca fiecare zi e o alta sansa de a purta in mintea noastra cuvintele potrivite si de a fi pregatiti sa le punem in valoare la adevarata lor valoare. Am putea sa ne alegem cuvintele asa cum ne alegem elementele de vestimentatie.
Ti-ai asortat cuvintele cu starea de spirit? http://www.youtube.com/watch?v=BuoTuL1we_c
De fapt, ma asezasem in fata calculatorului sa scriu despre cuvintele care dau nastere miracolelor sau sunt semnul de poveste ca ai avut parte de un miracol. Rasfoind cartea de clasa aVI a in timpul unei meditatii la romana privirea mi-a cazut pe un fragment de Tudor Arghezi, cel care da botezul cuvintelor "urate" si le reinvie, le da starea potrivita, le acorda increderea de a invinge "bube, mucegaiuri si noroi": " Miracolele nesfarsite zac in noi si imprejurul nostru [...]. Miracolul suprem: cuvantul [...]. Un cuvant numeste, alt cuvant il pune in miscare, un alt cuvant ii aduce lumina. Un cuvant cantareste un miligram si alt cuvant poate cantari greutatea muntelui[...]. Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal [...]".
Din acest motiv, ma gandeam ca fiecare zi e o alta sansa de a purta in mintea noastra cuvintele potrivite si de a fi pregatiti sa le punem in valoare la adevarata lor valoare. Am putea sa ne alegem cuvintele asa cum ne alegem elementele de vestimentatie.
Ti-ai asortat cuvintele cu starea de spirit? http://www.youtube.com/watch?v=BuoTuL1we_c
luni, 10 noiembrie 2008
I love my people:))
duminică, 9 noiembrie 2008
Cartile care m-au citit...
Au fost carti in care m-am citit. Zilele astea ma gandesc sa le adun, sa le fac "un album de familie", sa vad daca ma redescopar in ele...no hide and seek:)
Rugaciunea din iubire
Iubirea ne face sfinti...pe fiecare in parte. Desi Sf. Nicolae pare a fi inca Santa Popularity, azi am "cunoscut" un alt sfant, Sfantul Nectarie, ce mi-a amintit cata iubire poate salaslui in inima unui om. Am tras cu ochiul spre sufletul ce parea ca nu mai are rabdare sa se inalte pentru a primi si mai multa iubire si apoi am privit spre cer. Eram intr-o gramada de oameni (nu as fi crezut ca o sa dau peste atatea persoane), cu toate ca nowadays e mai simplu sa ne justificam necredinta spunand ca nu renteaza.
Intre oamenii aceia cu rugaciunea pe buze, printre copacii de toamna strapunsi de lumina de la biserica am regasit acea incredere pe care o pierdusem in ceea ce e omenesc. Mi-am amintit de "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", o lectura de demult, dar care mi-a lasat imprimate replicile " nu mai era nimic omenesc in noi" si " o iubire adevarata inseamna sa nu poti gandi contrariul ei"..Ei bine, cata incredere ai nevoie pentru o iubire adevarata? Am avut parte si de experiente decisive, pietre de hotar, borne in care kilometrajul a fost masurat cu o alta unitate, dar azi, chiar daca pret de cateva ore (sper ca intervalul sa ramana deschis), m-am reintors la iubire ca unitate de masura.
"Ai gasit iubire in aceasta viata si ai adus iubire in viata altora?" ( Freeman in The Bucket List)... simt ca nu atat cat as fi putut.
Totusi, drumul spre moaste mi-a acordat timpul de a reintalni speranta ca exista ceva care va declansa in mine o alta iubire..
"inmulteste cu un infinit" (Meeting the Joe Black) si poate atunci o sa-ti dai seama ca poti sa ceri mai mult, dar numai daca respecti cele sfinte, adica Iubirea..
Poate ca binecuvantarea pe care ar trebui sa o primim cu totii in viata ar fi iubirea. Iubirea e o binecuvantare si de multe ori ia forma unei rugaciuni..Sinceritate, rabdare, incredere, cuvinte potrivite... si sa i se adreseze unei persoane care are capacitatea de a iubi. Poate ca prima persoana e tocmai Dumnezeu.."Dumnezeu e iubire".Intre oamenii aceia cu rugaciunea pe buze, printre copacii de toamna strapunsi de lumina de la biserica am regasit acea incredere pe care o pierdusem in ceea ce e omenesc. Mi-am amintit de "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", o lectura de demult, dar care mi-a lasat imprimate replicile " nu mai era nimic omenesc in noi" si " o iubire adevarata inseamna sa nu poti gandi contrariul ei"..Ei bine, cata incredere ai nevoie pentru o iubire adevarata? Am avut parte si de experiente decisive, pietre de hotar, borne in care kilometrajul a fost masurat cu o alta unitate, dar azi, chiar daca pret de cateva ore (sper ca intervalul sa ramana deschis), m-am reintors la iubire ca unitate de masura.
"Ai gasit iubire in aceasta viata si ai adus iubire in viata altora?" ( Freeman in The Bucket List)... simt ca nu atat cat as fi putut.
Totusi, drumul spre moaste mi-a acordat timpul de a reintalni speranta ca exista ceva care va declansa in mine o alta iubire..
"inmulteste cu un infinit" (Meeting the Joe Black) si poate atunci o sa-ti dai seama ca poti sa ceri mai mult, dar numai daca respecti cele sfinte, adica Iubirea..
To put it in other words, exista o multime de "poate", de posibilitati pe care ti le da iubirea:) Numai ca iubirea implica grija atat pentru sufletul pe care il daruiesti, dar si pentru sufletul caruia ii daruiesti. Ai grija pentru ceea ce te rogi, incearca sa fii sigur ca ceri fericirea. Pana la urma, nici viata nu cere de la tine mai mult decat iubire.
miercuri, 5 noiembrie 2008
Povestea lui "Pentru ca ..."
De ce se intorc oamenii din drum?
1. pt k li se pare drumul prea lung.
2. pt k nu au alaturi de cine sa continue drumul.
3. pentru ca nu simt dorinta de a ajunge la o destinatie (nu neaparat cea finala).
4. pentru ca nu se gandesc ca daca merg mai departe poate vor intalni o persoana alaturi de care sa continue drumul.
5. pt k li se pare prea tarziu si pot strabate distanta in alta zi.
6. pentru k se simt obositi.
7. pentru k le e frica.
8.pentru k astepta un autobuz care nu mai vine si nu se gandesc sa ia alt mijloc de transport.
9. pentru k supraevalueaza distanta.
10. pentru k nu au strabatut drumuri mai grele.
11. pentru k se astepta sa ramana fara resurse, desi poate se vor aproviziona pe parcurs.
12. pentru k ei cred ca drumul va fi la fel pana la capat, desi e uscat si apa.
13. pentru k se plictisesc.
Tu de ce te intorci din calea fericirii?
De ce uitam atat de mult si atat de mult timp?
Unde sa-ti cauti "dorintele pierdute"? Le regasesti in zambet, cantece de suflet, alaturi de oameni dragi...
Cat iti permiti sa uiti? Cat e necesar sa uiti ca sa-ti amintesti ce conteaza? Cat de greu e sa uiti ca sa vezi cat de usor e sa mergi mai departe? Cat de usor e sa vezi ca e greu sa te asculti?
Cat de greu e cand nu-ti mai pasa de tine? Cat de greu e sa fii sincer? Cat de greu e sa vezi cand mai conteaza?
Au fost zile in care am vrut sa nu iau mai mult decat nu pot da inapoi....si am luat mai mult, pentru ca am lasat atat de putin in persoana de langa mine...
au fost zile in care m-am revarsat.. cand a fost aruncat totul la gramada in mine.... cand am simtit ca nu e mai e loc pentru "mai mult" am dat la o parte ce era de prisos si am selectat doar ce aveam nevoie...
am aflat ca lucrurile se inlocuiesc, nu neaparat se aduna...
ca inainte de a se scrie cu rosu, se scrie cu creta...
inainte de a arunca, tii in mana...
inainte de a rosti, privesti in tine...
inainte de a recunoaste, exista intrebari...
inainte de pace, exista razboi..inainte de prieteni, exista oameni...
inainte de altceva, a fost poate acelasi...
inainte de a renunta, exista "poate"...si dincolo de poate, mai exista ceva...
inainte si dupa tine, esti tot tu...
inainte de zambet poate fi zambet sau poate altceva...inainte de fiecare pauza si dupa ea, exista ceva..exista schimbare..si pauza e tot o schimbare de ritm...inainte de credinta, exista indoiala...inainte sau dupa indoiala exista cautare?
1. pt k li se pare drumul prea lung.
2. pt k nu au alaturi de cine sa continue drumul.
3. pentru ca nu simt dorinta de a ajunge la o destinatie (nu neaparat cea finala).
4. pentru ca nu se gandesc ca daca merg mai departe poate vor intalni o persoana alaturi de care sa continue drumul.
5. pt k li se pare prea tarziu si pot strabate distanta in alta zi.
6. pentru k se simt obositi.
7. pentru k le e frica.
8.pentru k astepta un autobuz care nu mai vine si nu se gandesc sa ia alt mijloc de transport.
9. pentru k supraevalueaza distanta.
10. pentru k nu au strabatut drumuri mai grele.
11. pentru k se astepta sa ramana fara resurse, desi poate se vor aproviziona pe parcurs.
12. pentru k ei cred ca drumul va fi la fel pana la capat, desi e uscat si apa.
13. pentru k se plictisesc.
Tu de ce te intorci din calea fericirii?
De ce uitam atat de mult si atat de mult timp?
Unde sa-ti cauti "dorintele pierdute"? Le regasesti in zambet, cantece de suflet, alaturi de oameni dragi...
Cat iti permiti sa uiti? Cat e necesar sa uiti ca sa-ti amintesti ce conteaza? Cat de greu e sa uiti ca sa vezi cat de usor e sa mergi mai departe? Cat de usor e sa vezi ca e greu sa te asculti?
Cat de greu e cand nu-ti mai pasa de tine? Cat de greu e sa fii sincer? Cat de greu e sa vezi cand mai conteaza?
Au fost zile in care am vrut sa nu iau mai mult decat nu pot da inapoi....si am luat mai mult, pentru ca am lasat atat de putin in persoana de langa mine...
au fost zile in care m-am revarsat.. cand a fost aruncat totul la gramada in mine.... cand am simtit ca nu e mai e loc pentru "mai mult" am dat la o parte ce era de prisos si am selectat doar ce aveam nevoie...
am aflat ca lucrurile se inlocuiesc, nu neaparat se aduna...
ca inainte de a se scrie cu rosu, se scrie cu creta...
inainte de a arunca, tii in mana...
inainte de a rosti, privesti in tine...
inainte de a recunoaste, exista intrebari...
inainte de pace, exista razboi..inainte de prieteni, exista oameni...
inainte de altceva, a fost poate acelasi...
inainte de a renunta, exista "poate"...si dincolo de poate, mai exista ceva...
inainte si dupa tine, esti tot tu...
inainte de zambet poate fi zambet sau poate altceva...inainte de fiecare pauza si dupa ea, exista ceva..exista schimbare..si pauza e tot o schimbare de ritm...inainte de credinta, exista indoiala...inainte sau dupa indoiala exista cautare?
duminică, 8 iunie 2008
What's your bucket list?
Just find a person and ..create a bucket list. I'm still thinking of mine:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


