Iti amintesti nerabdarea dinaintea unei calatorii? Ai atatea asteptari, iti bagi in bagaj cele mai frumoase imagini despre acele locuri si abia astepti sa pui piciorul pe pamantul mult visat? Ei bine, asa ma simteam eu dupa un an de pus ban pe ban din bursa de la facultate pentru a vizita Parisul. Se pare ca norocul imi surade mai mult acasa:)) Am gasit o oferta neasteptata (de fapt, colega mea de camera Rebeca s-a ocupat de tot eu doar m-am dus cu ea:)). Puteam lua bilete la un pret mult mai mic din tarile pe care le vizitam, dar acest lucru presupunea ca in cursul unei saptamani sa zburam din 2 in 2 zile, iar aeroporturile erau la distanta de capitala.
Era o vreme asa frumoasa in tara, incat ne-a pacalit asa tare si nu am mai verificat prognoza meteo pentru orasele pe care urma sa le descoperim pe propria noastra piele:) Ne-am burdusit geamantanul cu tricouri si am adaugat o geaca pentru cel mai rau caz. Am avut de infruntat aceasta situatie inca de la primele minute in Venetia. Coborand scara avionului, am vazut ca ploua si era vant. Am zis ca e doar o stare proasta, de moment, capricioasa dar a durat toooooate :) cele 2 zile cat am ramas in Venetia.
Primul lucru pe care l-am cumparat (si care nu a ramas suvenir pentru ca a ajuns dupa 3 minute in tomberon din cauza vantului puternic) a fost o umbrela.
Pe o asemenea furtuna, cand nu stiam cum sa dam mai repede de hostel si, in acelasi timp, trageam cu ochiul sa vedem ce e diferit, cum arata Venetia, am avut parte de o alta "neglijenta". Am hoinarit, mai mult impinse de la spate de vantul puternic amplificat si de apa, pana la adresa pe care o luasem de pe net. Era o cladire parasita (cea ce am gasit noi prima data, din fericire).
Sa mai ai incredere in net? Inghetate ca niste statui , incercam sa ne facem curaj. Atata vreme cat mai sunt oameni pe strada, mai e o sansa. Italienii nu indragesc atat de tare engleza asa ca ne am straduit sa ne amintim bobul de italiana pe care il culeseem din cantecele Laurei Pausini. O italianca tare draguta a snat la hostel si i s-a raspuns in chineza!
Prima ora italiana era mai mult decat puteau duce gandurile noastre de aventura de acasa:)) Chinezul doar rupea un pic de engleza, dar macar a spus ca va veni sa ne "ridice" de unde ne aflam fiind foarte aproape de locatie. Si la vorba si la port, tot chinez. Cand am ajuns la locul cu pricina ne- am dat seama ca eram singurele europence de acolo. Mai erau cazate 2 fete in camera, o chinezoiaca si o japoneza.
Ne-am bagat direct sub plapuma si ne-a fost adus un ceai. Era tratamentul pe care il asteptam. Mai tarziu am aflat ca nu numai la Tv erau filme chinezesti, dar cand am incercat sa descarcam pozele in calculator, meniul era in chineza.:))
Zambetul era cea mai eficienta modalitate de a comunica, chiar cand nu intelegeam nimic. Rebeca a intrebat gazda daca putem sa luam din raft niste cesti si singurul raspuns pe care l-am primit a fost: "Nice!" :))
Macar ne-am ales cu o lectie gratis de folosire a betisoarelor! Aventura a continuat si in Barcelona unde o ploaie pornita din senin ne-a luat prin surprindere.
http://www.trilulilu.ro/dumitrurasvan/c1527739491d45
http://www.trilulilu.ro/dumitrurasvan/7da7558ee24be1
